A/N: Va multumesc ca ati citit, votat si comentat; sper ca v-a placut povestea. Enjoy :).
Epilog
Era o zi insorita de vara, iar Ioana Harris se plimba pe strazile aglomerate ale orasului ei natal – Somnium. Terminase progamul de lucru de la cabinet si se indreptata acum spre casa. Mergea agale si se bucura de soare. Era o zi de sambata, iulie, iar soarele isi arata incet fata de sub un nor.
Telefonul ii suna la un moment dat din buzunar, scotand-o din reverie. Ioana l-a scos cu grija si a raspuns.
- Buna mama, i-a spus vocea de la celalalt capat.
- Buna scumpo, i-a raspuns ea. S-a intamplat ceva?
- Nu.. doar ca ma gandeam ca…poate poti sa imi cumperi ceva de la magazin.
- Sigur draga, i-a raspuns ea, imediat.
Dupa ce a primit toate indicatiile necesare de la fiica ei, Ioana a inceput sa sara incet de pe un picior pe altul, ca atunci cand era copil. Apoi, cand observa ca oamenii o privesc putin ciudat, isi aduse aminte ca are 33 de ani si ca nu mai este copil.
***
Toata casa rasuna din cauza unei melodii, dar si din cauza zarvei care se auzea din bucatarie.
*Girl, you got me tripping on sunshine…*
- Cristina? Tipa Ioana de cum intra in casa.
- AAA! Tipa Cristina. In bucatarie!
- Ce s-a intamplat aici? Intreba speriata Ioana, de cum intra.
- Pai... el a inceput, arata Cristina, catre fratiorul ei.
- Ba ea a inceput, arata el catre ea si apoi scoase limba.
- Daca vine tati si vede mizeria asta, va mananca.... uite asa si incepu mama sa se maimutareasca.
- Ce se intampla aici? Aparu tatal in usa. Ce e cu faina asta aruncata pe jos?
Tom Harris veni si isi saruta sotia, apoi se duse sa isi pupe si copii – Cristina si Peter - si ii lua in brate pe amandoi, intrebandu-i care dintre ei e responsabil.
Ambii copii aratau cu degetul unul spre celalalt, iar Tom le-a soptit ceva la ureche. Apoi cei doi copii si-au indreptat degetelele catre mama lor, care inca se scutura de faina.
- Eu? Mai... veni ea spre cei trei.
Si asa si-au petrecut cei patru dupa-amiaza. Pareau familia perfecta.
Corectie!
Erau familia perfecta.
The End.
* Visele sunt o granita neclara intre aici si acolo, ca la vorbitor intr-o puscarie. Sunteti amandoi in aceeasi incapere, dar in parti diferite, de fapt in lumi diferite.*
Cecilia Ahern – Cartea Viitorului
CITEȘTI
Intre vis si realitate
Teen FictionLa prima vedere Ioana Matei este o fata ca oricare alta: slabuta, cu ochii caprui, bruneta si cu castile mereu in urechi. Insa lucrul pe care nu multi il stiu este ca mama ei a murit de curand si tot de atunci au inceput cosmarurile. Cosmaruri ce va...
