Hazard

♛ 10. Nevaeh: Termină naibii cu vrăjeala

10. Nevaeh: Termină naibii cu vrăjeala

      Am stabilit că Hazard e un mare fraier, însă băieții sunt fraieri în general, așa că n-aș zice că am avut cine știe ce revelație.

       Sâmbătă am stat îmbufnată tot drumul înapoi spre casă. Nu i-am spus nici măcar noapte bună și mi se pare că i-am trântit și portiera de nervi. Acum regret. Știu cât de mult ține la mașina aia.

       N-aș avea niciun viitor alături de el? Nu vrea să mă tragă în jos? Ce grăunțe are Hazard în loc de creier?

       Mă umplu de nervi doar când mă gândesc la prostiile alea. Pentru un tip atât de inteligent, câteodată mă lasă cu gura căscată din cauza tâmpeniilor pe care le scoate pe gură. Așa că am decis să schimb abordarea și am de gând s-o pun în practică în trei, doi, unu...

       Intru în sala de mese mai posomorâtă de obicei. M-am gândit eu la asta, dar nu chiar foarte mult, așa că acum încep să cam intru în panică. Nu port nimic țipător. Blugi negri, un tricou alb și o geacă de piele, tot neagră. Am făcut rost până și de o pereche de teniși ieftini. N-am purtat în viața mea teniși! Jonas n-a înțeles ieri de ce ne-am plimbat prin cele mai dubioase magazine, căutând haine... comune, iar eu nu m-am deranjat să îi explic. Și ce aș fi putut să îi spun? Să vezi Jonas, sunt îndrăgostită de un băiat sărac, așa că o să încerc și eu să par săracă.

       Asta e o tâmpenie, evident. Nu încerc să par săracă, ci doar să nu-mi mai flutur prin fața lui bunurile.

       Nu port niciun accesoriu, nicio bijuterie și mi-am prins până și părul într-o coadă, deși o să înceapă să se rupă și o să trebuiască să aplic vreo cinci măști pe el în loc de trei.

       Savannah, Sadie și Ariana stau la masa noastră obișnuită, împreună cu Olly și un alt tip cu care s-a cuplat Savannah recent. Nu lipsește nici Chris și nici Jossiah. Sadie îmi face cu mâna și mă cheamă entuziasmată, dar nu stărui cu privirea prea mult asupra ei. Îmi rotesc privirea prin cantină până când îl văd. E în cel mai îndepărtat colț, împreună cu Blanche și Rider. Stau la o masă pătrată și au un scaun liber.

       Știu că Hazard nu o să ia nimic de la mine, dar tot iau două tăvi și pun mâncare pentru amândoi. Frații lui mănâncă, însă el stă plictisit la masă, cu nasul într-o carte. Îmi ignor prietenii și mă îndrept spre Hazard înainte să mi se scurgă tot curajul din corp. Are geaca de piele roasă peste un tricou alb și părul îi arată de parcă abia s-a dat jos din pat. Ar trebui să înceteze să-și mai treacă mâna prin el la fiecare câteva minute.

       Am făcut multe tâmpenii, dar ce sunt pe cale să fac acum? Sinucidere socială. Asta scrie pe fruntea mea. Sunt atât de încordată încât mă îndoiesc că o să pot mânca ceva. Îmi tremură tăvile în mâini. Mă rog să nu mă împiedic. Există un anumit grad de umilință pe care-l pot suporta, totuși.

       Rider și Blanche mă observă încă de când mă opresc lângă masa lor, dar Hazard continuă să citească. Ori nu mă vede, ori mă ignoră dinadins. E în regulă. Trecem peste.

       — Bună, schițez o jumătate de zâmbet pentru că nu reușesc mai mult din cauza încordării.

       — Hei, Blanche e cea care vorbește prima și îmi zâmbește cu gura până la urechi.

       Asta îmi mai dă puțină încredere. Nu multă, dar suficientă cât să iau loc pe scaunul liber dintre Blanche și Hazard. Liniștea din cantină e aproape palpabilă. Nu trebuie să-mi ridic privirea ca să știu că toată lumea se uită acum la noi.