Hazard

♛ 6. Nevaeh: Trebuie să îmi promiteți că nu o să îi spuneți nimic lui Aza

6. Nevaeh: Trebuie să îmi promiteți că nu o să îi spuneți nimic lui Aza

       Ceva e putred în toată povestea asta, doar că încă nu îmi pot da seama ce anume. Nu mă pot trezi cu Hazard în camera mea în toiul nopții, arătând ca naiba, ca mai apoi el să fie exmatriculat. Nu cred că a venit doar pentru că Rider l-a sunat și i-a spus că eu nu mă simțeam bine. Nu-l cred nici pe Chris, care susține că Hazard a apărut la petrecerea lui Adrian beat și a început să se ia de el fără motiv.

       Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat și am băut o nenorocită de apă plată, dar de un lucru sunt sigură – Hazard pur și simplu nu bea. Niciodată. Niciun strop de alcool. Evident că el nu s-a deranjat să nege, dar nu mă surprinde. Îi pasă de puține lucruri. Nu știu exact de ce anume, dar imaginea lui și ce au alții de spus despre el nu se află printre acele lucruri.

       Nu o să obțin nimic de la Hazard. Am încercat deja să vorbesc cu el și unde am ajuns? La vorbe aruncate în stânga și în dreapta doar de dragul de a ne înțepa unul pe celălalt, de parcă nu ne-am fi culcat împreună toată vara. De parcă nu ne-am fi văzut aproape în fiecare zi, atât cât i-a permis programul. Surprinzător, nu eu am fost cea care l-a strecurat în programul ei. Hazard m-a strecurat în programul lui încărcat – nu e ușor să ai nouăsprezece ani și două slujbe. Și nici măcar nu încearcă să se întrețină pe el, ci pe familia sa.

       Eu eram plictisită, el era disponibil. Ce prostii! Eu știu sigur că nu vorbeam serios, dar mă înțeapă în piept când mă gândesc că există o șansă ca el să fi crezut ce a spus. Mi-am pierdut răbdarea și am implicat-o pe mama în discuție. Acum îmi vine să mă iau la palme doar când îmi aduc aminte. Hazard avea dreptate. Nu a fost deloc matur din partea mea, dar n-am pretins niciodată că aș fi matură, iar el o știe. Sau responsabilă.

       Fie că a fost doar sex și atât, n-am de gând să las lucrurile așa. O să dau de capăt la povestea asta și, chiar dacă nu aș vrea să o fac, nu știu dacă am de ales.

       Frații lui Hazard – Blanche și Rider – mă așteaptă în dreptul dulapului meu după pauza de prânz. Aș putea să fac cale întoarsă, dar nu mă sperie. Îmi ridic bărbia și continui să merg spre ei.

       — Aveți de gând să vă dați la o parte azi?

       Niciunul nu se clintește. Mă fixează cu privirea și nu știu ce le-am făcut, dar sunt furioși amândoi. Poate că Hazard le-a spus ce s-a întâmplat între noi, în ciuda faptului că a negat. Încep să îmi transpire palmele.

       — Avem nevoie de ajutorul tău, îmi zice Rider fără nicio altă introducere.

       Blanche e singura dintre ei care nu arată de parcă doarme sub cerul liber. Sau, mai rău, prin tomberoane. Iisuse, ce e în neregulă cu mine? Îmi frec fruntea cu degetele, mimând o migrenă.

       — Și eu am nevoie de o zi la spa, îi împing, încercând să ajung la dulapul meu.

       — Te rog, Nevaeh, șoptește Blanche, atrăgându-mi atenția.

       N-am văzut-o niciodată pe fata asta să se roage de cineva. E prima ei zi la liceu, dar nu e prima dată când mă întâlnesc cu ea. Ținând cont de faptul că mama lor lucrează pentru familia mea, ne-am întâlnit destul de des în ultimii ani. Tot ce pot să spun despre ea e că o văd în stare să strângă pe cineva de gât cu propriile mâini și n-aș vrea să ajung pe lista ei neagră, deși e cu patru ani mai mică decât mine. Eu n-aș putea să adun atâta furie în toată viața.