Loving the Bad Boy

Capitolul 7 - Timpul pentru proiect, cu domnul golan

-Emma-

Cincisprezece minute mai târziu, Aiden și cu mine am coborât la el acasă. Casa nu poate fi descrisă în cuvinte. Este ciudat de uimitoare și pe lângă asta, foarte mare! Mareata casa se pare ca are trei etaje. Curtea este frumoasa, curata și cu iarba tunsa, florile sunt înflorite pe marginea casei, iar în mijlocul grădinii este o uimitoare fântână din marmură. Literalmente, am fost cuprinsa de teama. De ce casa mea nu poate fi așa de mare? Dacă era, eu probabil m-as fi pierdut în ea pentru zile intregi, fără ca nimeni sa mă salveze, permițându-mi sa mor de foame și de singurătate. Am o imaginație activa, nu-i asa? M-am intors spre Aiden și am clipit de mai multe ori când l-am văzut zâmbind la mine. Da, un zâmbet real. Un zâmbet genial, nu rânjetul său semnalant sau zâmbetul batjocoritor, și lasă-ma sa-ti spun, acest zâmbet mă topește pe dinăuntru pentru ca îi arata gropita de pe obrazul stâng. I-am întors favorul, zâmbindu-i și eu.

"Deci, văd ca iți place casa." Aiden spune, zâmbetul transformându-se în rânjetul sau semnalant. Mi-am dat ochii peste cap.

"Nu as numi-o casa, asta e un conac, pentru numele lui Dumnezeu." El a chicotit încet.

"Vino, hai sa intram." mi-a apucat mana și m-a tras spre conac. Furnicaturi mi-au trecut prin mana când degetele lui Aiden s-au înfiripat cu ale mele. De ce mă tine de mana? Nu te lasă luată de val, Emma. El doar se joaca cu emoțiile tale. Ei bine, dacă este asa, de ce se simte atât de bine?

Aiden mi-a dat drumul la mana când am intrat în casa, ceea ce m-a făcut sa mă simt singura. Apoi, el a început sa îmi arata împrejurimile. De ce este așa dragut? Am continuat sa mă întreb asta pana am intrat în camera sa. Aceasta este al dracului de minunata! În jurul patului matrimonial sunt patru stâlpi de sustinele, iar acesta este poziționat în mijlocul camerei, o plasma montata pe peretele din fata patului, o canapea albastra inchis și cu o masa de cafea în cealaltă parte a camerei, pereții sunt de un albastru nocturn. Tu credeai ca Aiden, băiatul cel rau, are haine aruncate pe jos și cutii de pizza goale prin toată camera, așa e? Dar camera lui este chiar curata, nu sunt haine pe jos și nici cutii de pizza împrăștiate. Bănuiesc ca ăsta e avantajul în a fi bogat, nu trebuie sa cureți după tine. Norocos nenorocit.

Aiden s-a intors cu fata la mine. "Deci, iubito, pentru ca suntem la mine în cameră, este ceva ce vrei sa faci înainte sa ne apucam de proiectul ăla stupid?" a spus el într-un mod seducator, deplasându-se mai aproape de mine. Ah, știam ca era prea bine ca sa fie adevărat. Aici e Aiden pe care îl cunosc am putut sa îmi simt obrajii cum încep sa se îmbujoreze, tot gândindu-ma la ce a spus. La naiba cu el, știe exact ce sa spuna ca sa scoată o astfel de reacție de la mine.

M-am uitat insistent la el. "Nu cred, iubitule." Am spus mergând pe lângă el spre canapea și punându-mi geanta pe masa. "Hai doar sa începem proiectul." El doar ridica din umeri și se așează lângă mine. E timpul sa-i dam bătaie.

~~~

O ora și jumătate mai tarziu, Aiden și cu mine încă lucram la proiect. Ei bine, în cea mai mare parte eu am lucrat la proiect. La naiba cu mine ca sunt o tocilara. Și da, am admis ca sunt o tocilara, ai vreo problema cu asta?

Aiden a lucrat pentru 30 de minute și pe urma a renuntat, începând sa se joace pe telefon. Eram atât de concentrata încât nu mi-am dat seama ca Aiden era foarte aproape de mine, pana am simțit o respirație calda pe obrazul meu. M-am intors si l-am văzut ținând în mana o foarfeca la vârfurile parului meu. Pentru ce a luat foarfeca? Cred ca nu s-a așteptat sa mă întorc cu fata la el pentru ca mana lui s-a mișcat și mi-a tăiat vârfurile. Mi-a tăiat parul. El mi-a tăiat parul! Fața lui Aiden a fost plina de soc ca a mea, dar la mine a fost repede înlocuit de furie. Aiden a făcut un lucru deștept și a fugit. Fugi, fugi cât de repede poți, o sa te prin Aiden Black. Am fugit afară din camera și pe hol.

"Aiden, unde naiba ești?" am țipat furioasa. Am auzit un zgomot la parter și am știut ca este el ,așa ca am fugit în jos pe scări. Am urmărit zgomotul pana în bucătărie și l-am văzut pe Aiden deschizând ușa din spate. "Unde crezi ca te duci?" am mârâit la el amenințătoare. Spatele lui Aiden s-a încordat și și-a întors capul repede spre mine.

"N-nu am vrut sa plec ni-nicaieri." s-a bâlbâit încercând sa își mențină aura calma. Asta a fost lipsa de respect. Am început sa merg spre el și el sa se dea înapoi. "N-nu am vrut sa iți tai parul, d-doar mă jucam."

"Mi-ai tăiat parul, Aiden!" am exclamat mergând mai aproape.

"Știu! Îmi pare rău." fata lui era de neprețuit, frica și socul fugeau peste tot prin ochii lui. Nu am putut sa îl mai țin în felul ala, așa ca am izbucnit în ras. Dn. Bad Boy era speriat! De mine! Aiden se uita neîncrezător.

"Sfinte, fata ta este de neprețuit!" i-am spus, încercând sa mă opresc din ras. Aiden se holba la mine, pana am încetat sa rad.

"Ai terminat de ras?" am aprobat încă încercând sa îmi trag răsuflarea. "Deci nu ești suparata?"

"Am fost, la început, dar când am văzut frica de pe fata ta....asta a fost cea mai buna răzbunare pe care puteam sa ti-o dau."

"Nu îmi era frica de tine." se apără el. I-am dat o privire gen 'glumesti, nu-i asa?' , iar el doar se uita urat la mine.

"Ok, cred ca e timpul ca eu sa merg acasa" am spus, uitându-ma la ceasul din bucatarie.

"Bine, du-te și ia-ți lucrurile de la mine din camera și ne vedem afară." am aprobat și m-am dus înapoi sus pe scări spre camera sa, să îmi iau lucrurile. Am intrat în camera și imediat am început sa îmi strâng lucrurile. Mi-am apucat geanta și mi-am pus-o pe umar, dând sa ies, o fotografie de pe noptiera, cu fata in jos, mi-a captata atenția. Am mers spre noptiera și am apucat fotografia, am fost socata când am văzut cine era în poza.

Aiden de Cincisprezece ani și cu fata cu par blond cam de aceeași varsta, amândoi purtau un zambet larg. Ea era draguta, cu parul acela blond și cârlionțat ce ii trecea de umeri și avea fata rotunda cu ochi albastri. Cine e ea? M-am gândit. De ce Aiden a pus poza cu fata în jos? Au trecut mai mult de cinci minute, Aiden cred ca se întreabă ce îmi ia atât așa ca am pus poza înapoi cu fata în jos pe noptiera și m-am grăbit afară din camera.

Am ieșit din casa și l-am văzut pe Aiden sprijint de o mașină neagra eleganta. "E ceva in neregula? Arăți puțin palida." a întrebat cu un ton îngrijorat.

"N-nu, sunt bine." i-am spus, încercând sa îl conving. Se pare că m-a crezut pentru ca a ridicat din umeri, dar continua sa se uite la mine suspicios. "Deci um, nu motocicleta de data asta?"

"Dap, am crezut ca e mai bine sa te duc acasă în mașină decât pe motor. Nu vreau ca părinții tai sa creadă ca sunt o influenta rea." răspunde, mi-a făcut cu ochiul, iar eu m-am înroșit și mi-am dat ochii peste cap, am intrat în mașină și am pornit spre casa mea.

După 10 minute de condus, Aiden oprește în fata casei mele. "Cum ai știut sa ajungi fără sa mă întrebi direcțiile?" l-am întrebat.

"Am fost foarte atent când am fost cu parinții la cina acum câteva zile." spune ranjind și făcându-mi cu ochiul. Mi-am dat ochii peste cap încă zâmbind. Stateam într-o tăcere comfortabila pentru un minut sau doua, pana am rupt-o eu.

"Multumesc ca m-ai condus acasă Aiden, m-am distrat azi cu tine, chiar dacă ai fost enervant." am rânjit. " Și chiar daca mi-ai taiat parul." am zâmbind amintindu-mi de fata sa când a văzut ce supărată eram pe el.

Și-a dat ochii peste cap, obrajii lui prinzând o nuanta de roz. "Nu mi-a fost frica de tine, iubito."

"Cum zici tu Dn. Bad Boy. Ei bine, cred ca e mai bine sa mă duc. M-am distrat." i-am spus dându-i un zâmbet.

"Și eu" spune zâmbind și aratandu-si gropitele.

"Pa, Aiden. Ne vedem mâine."

"Pa, iubire." răspunde încă zâmbind. Cu asta am ieșit din mașină și am mers spre ușa din fata, intorcandu-mă și făcându-i cu mana , el pornind. Poate ca Dn. Bad Boy nu este asa de rău pana la urma. Zâmbetul mi-a dispărut când mi-am adus aminte de fotografie, fiind înlocuit de confuzie.

Dar cine era fata din poza?