Loving the Bad Boy

Chapter 30 - This Is Not The End : Pt 1

Capitolul 30 - Asta Nu Este Sfarsitul : Pt 1

-Mia-

Dupa scoala am fost lasata singura, Emma si Amy placand cu iubitii lor si Derek. Ah, viata de singuratic, nu ca as fi grabita sa fiu intr-o relatie sau ceva. Adevatul e ca imi place sentimentul de a fi singur si nu sa stau tot timpul cu cineva. Nu am ai fost la o intalnire adevarata in ultimii doi ani, deci cred ca e timpul sa imi gasesc si eu pe cineva. Hai sa ne gandim, de fiecare data,Emma si Amy ma lasa singura cu Derek dandu-mi o privire cu subinteles. Sa clarificam, nu imi place de Derek in modul ala. Este cel mai bun prieten al meu si cred ca si el are aceeasi parere despre mine, dar totusi eu am impresia ca el este atras de cu totul alta persoana.

De fiecare data cand eram lasai singuri, ceilalti isi vedeau de cuplul lor si cum noi nu am mai vorbit de multa vreme, am gasit asta o fereastra de a discuta.

In prezent, eu si Derek ne plimbam pe poteca care duce la parcul orasului, aici unde, i-am adunat pe toti pentru a le spunde despre Mark. Ne-am asezat la una din mesele de picnic de langa copaci.

„Deci." Am iceput, luand o inghititura din cafeaua luat de la o cafenea de langa. „Cum iti e viata?" l-am intrebat, el asezandu-se pe partea opusa mie.

„Merge bine." A zis simplu, luand o gura din cafeaua lui.

I-am dat o prvire ascutita si el mi-a zambit larg. „Cum sunt lucrurile acasa?"

Derek a devenit vizibil tensionat, dar s-a relazat imediat. Imi amintesc cum stateau inainte lucrurile la el acasa si sper ca s-au schimbat. „S-au calmat apele, este luniste si pace." A zis calm, luand imediat inca o gura de cafea. Il inteleg daca nu vrea sa vorbeasca cu mine despre asta. Sper doar ca s-a deschis si el macar in fata unei persoane,d ar este decizia lui pana la urma.

„Si Riley?" am intrebat, schimband subiectul.

Derek si-a ridicat privirea cu slow motion. „S-a transformat intr-un dracusor."

M-am uitat urat la el si l-am pocnit peste mana. „Nu vorbii asa despre dulceata de Riley, nu poate fi asa de rea!" am argumentat.

Derek se uita la mine urat in joaca, frecandu-si mana unde l-am lovit. „Adu-mi aminte sa fiu mai atent la mainile tale."

„Notat." Am raspuns, ranjind.

„Ei bine, nu e chiar asa de rea, pot sa spun. Este inca sora mea, doar ca un pic mai mare. Atitudinea ei ma calca pe nervi uneori si imi vine sa o dau afara din casa, dar in rest este buna."

Am chicotit la iritatia lui. „Adu-ti aminte ca este o adolescnea. Toti am trecut prin stagiul asta."

„Eu cred ca tu nu ai trecut de stagiul ala." A zis el ranjind si eu mi-am aruncat oaharul gol in el. „Vezi, dramatizezi atat dupa un singur argument."

M-am uitat urat la el pentru cateva momente. „Ajunge cu chestii despre mine, cum este sa fi inapoi acasa si inapoi la scoala, dupa atata timp?" a intrebat el.

Am dat din umeri lenes. „E... normal, cred."

„Cum adica?" a intrebat.

„Nu stiu, lucrurile acasa au fost foarte normale. Adica parintii mei incearca sa faca sa para totul normal, dar eu nu vreau normal, vreau ca parintii mei sa glumeasca, sa actioneze prostesc, sa ne distram ca inainte de plecare mea. Cred ca trebuie doar mai mult timp pana ce lucrurile vor fi ca inainte."

Derek a dat din cap intelegator. De asta vin la Derek ca sa vorbesc, el mereu te asculta cu atentie si asteapta sa termini ce ai de zis, dandu-ti un sfat la sfarsit.