Un sărut la bibliotecă

19

***
Ella începuse să-l uite pe Eduard. Îl evita atunci când mai trecea rareori pe la bibliotecă, sau când o atingea in treacăt cu cotul. Devenise o amintire întipărită în inima ei, o amintire ascunsă în cutia din lemn în care își ținea toate lucrurile prețioase și neștiute de nimeni.

Acum nu trebuia să se gândească la Eduard, ci la problema de matematică, care nu era deloc ușoară. Doamna Moris bătea deranjant din picior, plictisită de ezitările fetei, care scria o cifră apoi o ștergea din nou cu buretele.

-Ella, iar nu ți-ai învățat lecția?! M-am săturat să văd copii indisciplinați, care nu sunt în stare să rezolve o banală problemă.

Câteva râsete ale elevilor se izbeau zgomotos în urechile fetei.

-Poți merge in banca ta. O să-i cer unui elev dintr-o clasă mai mare să te mediteze. Te voi anunța mâine.