Un sărut la bibliotecă

14

Astăzi erai în curtea școlii. Nu m-ai salutat. Mă gândesc dacă nu ar fi trebuit să te salut eu prima.

Terminasem orele și pierdusem autobuzul. Am alergat pe drumul spre casă. Ai apărut și tu cu mașina ta strălucitoare. Ai mers încet pe lângă mine.

-Haide, urcă te duc eu acasă.

-Nu trebuie, mai am puțin și ajung eu.

-Cam cât de puțin? De ce îi place să se joace cu mine? Doar știe că nu vrea să urc în mașina lui.

-2 km, dar nu e cine știe ce. Răspund printr-un murmur.

-Da sigur. Coboară din mașină furios și mă ridică în cârca lui. Eram totuși amuzanți.

-Mulțumesc că m-ai adus. Cobor din mașină și sunt gata să intru în casă când:

-Ne vedem la bibliotecă! Dau afirmativ din cap apoi intru în casă urmărindu-l de la geam cum prinde viteză.