Directorul/Volumul II

Capitolul 10

*A doua zi*

Ma trezesc și observ ca sunt în camera lui Saeje.Ii îndepărtez ușor mana care ma ținea și plec tiptil din camera fără sa mai fac vreun sunet.Cobor la bucătărie unde erau toți.

-Neața!spun eu și îmi umplu un pahar cu suc

-Neața?E ora 14!spune Tae rastindu-se la mine

-Ce ai?Ia-o mai ușor...spun eu calm

-Pffff...

-Ce ai?

-A nimic...doar ca nu vreau sa mai stai asa de aproape de Saeje!spune el autoritar

-De ce ma rog?întreb eu ridicând o sparnceana

-Nu vreau sa profiți de ea acum ca nu mai are memorie!spune el

-Oh  te rog și cum ai vrea sa profit de  ea?E aproape imobilizata și nu vorbește!Nici nu știe cine suntem,nu mai știe nimic...și dacă nu ne știe pe niciunul dintre noi,înseamnă ca nu are încredere în nimeni ok?spun eu nervos

-Si dacă vrei sa știi eu o sa te...spune Tae apropiindu-se de mine amenințător dar Jin intervine intre noi iar ceilalți erau spectatori

-Gata!Calmați-va!De când s-a întâmplat accidentul nu va mai recunosc!spune el

Ne întrerupe din certat o bubuitura de sus.Toti ne îndreptăm privirile spre etaj

-Aish super!spun eu lăsând paharul pe masa

Dau sa plec dar Tae ma oprește

-Nu te duci tu ok?!

-Nu începe iar!Spun eu și plec nervos

Urc în graba scările și o vad pe Saeje întinsă pe jos lângă pat plângând.

-Aish...ai căzut din pat!spun eu

O ridic și o pun înapoi în pat.O invelesc bine în pătură,închid fereastra și ii dau drumul la televizor.Ma așez pe fotoliu și încep sa schimb canalele.

-Îți place?intreb eu atunci când ajung la un canal de muzica

Ea se uita la mine și nu spune nimic.Vrea să-și miște mana dar nu poate,ridica doar un deget.

-Da?Sau nu?intreb eu

Ea nu ma asculta și începe sa fredoneze o melodie ceea ce e ciudat...melodia mi se pare cunoscuta dar îmi e greu să-mi dau seama ce piesa e.

După câteva minute melodia fredonata de Saeje mi se pare asemănătoare cu Fake love...ba chiar cred ca ea e!

-"I'm so sorry but it's fake love,fake love,fake love " Spun eu iar ea se uita cu niște ochi mari la mine

"Se pare ca măcar aude!" Îmi spun eu în sine

Începe sa fredoneze alta melodie care cred ca e "Best of me"

-"You got the best of me"?spun eu iar ea zâmbește

Fredonează alta melodie și tot asa pana când o vad zâmbind...

Ne întrerupe Yoongi care vine în camera.

-Saeje!striga el și se apropie către ea dar fata pare mai mult speriata

Când Yoongi se pune lângă ea și vrea s-o îmbrățișeze Saeje face niște ochi mari parca cerandu-mi ajutor...

"Oare cum să-i zic ca nu e niciun  pericol?" Ma întreb eu în sinea mea

Acum îmi aduc aminte ca poate știe sa vorbească prin semne...

Încerc sa fac un semn care sa ii transmită ca e bine.Fac un semn iar ea înțelege și se calmează, chipul ei devenind unul inexpresiv...

"Aish,se pare ca trebuie sa învăț limbajul semnelor" îmi spun eu

***

Toți ne așteptau în sufragerie,toată după amiaza băieții au lucrat la un film unde se derulează fotografii,filmulețe etc cu noi toți împreună cu Saeje.Poate asa ii readucem memoria!

Sunt în camera ei și ma decid sa o iau de mana pentru a o ajuta sa se ridice din pat.Cu mișcări lente și calculate o ajutat sa se ridice in picioare.Cu tot atata grija o ajut sa mearga.Cand ajungem la scari cu o mana începe sa se tina de balustrada și cu una ma tine strâns de umăr.Cand vede asa de multe persoane face ochii mari dar eu ii fac semnul de mai devreme  iar ea se calmează.

O așez pe canapea și începem sa vizionam filmul în tăcere.

După ce s-a terminat fata ei era inexpresiva și puteai găsi și o oarecare indiferenta,filmulețul neavând niciun efect asupra ei.

O ajut sa meargă pana în camera ei unde o așez pe pat iar ea oftează parca extenuata.

Am vorbit cu doctorul si trebuie sa o învățăm sa meargă singura,dar pana sa facă ea asta singura trebuie sa o ajutam noi.Cand o sa se mai învețe cu făcutul pașilor vom începe sa facem mișcare dimineața si sa dam chiar si câteva ture de parc.Va trebui sa o învățăm și cuvintele de baza sau măcar cum sa spună "da" sau "nu".

Momentan avem în plan s-o învățăm cum să-și folosească mâinile și cum sa mănânce mai ales cum sa se curete.