Before

33. Încălzește-mi patul.

 

  Capitolul 33. "Încălzește-mi patul."

     RAINER

     Deja o a patra asistentă a intrat și a ieșit din camera anostă în care mă aflam doar ca să mă întrebe cum mă simțeam. Îi spusesem doctorului că mă simțeam cât de bine puteam să mă simt după ce nemernicul de Seth Jameson a intrat în mașina mea, de parcă nici măcar nu gândise înainte să o facă.  Dar, încă eram obligat să rămân aici până mine dimineață. Pe naiba. Rylee și cu mine trebuia să ajungem acasă și nu era nimic ce îmi doream mai mult decât să o văd la mine în pat, purtând nimic altceva înafară de pijamalele ei caraghioase, cu părul răvășit, obrajii roșii și buzele întredeschise, dormind lângă mine de parcă nu ar fi avut nicio grijă. 

    Sau poate ar fi dormit goală și mi-ar fi răspuns în sfârșit la întrebare. Dumnezeule, cum îmi doream să o simt, să o ating. Deja îmi jurasem că nu voi mai atinge altă femeie înafară de ea, fie că mă voia sau nu. Nu mă puteam gândii la altcineva. Poate, acesta fusese motivul pentru care ajunsesem să mă masturbez singur în baie, gemându-i numele ca un prost, sau motivul din spatele erecției mele chiar în acest moment.

     — Rainer? Vocea ei a răsunat în cameră, și atunci realizasem că nu era doar în mintea mea. Am aruncat o privire spre Rylee, iar când observasem că înainta spre mine, mi-am luat perna de sub cap și mi-am acoperit erecția pe care o căpătasem din cauza ei.

     M-a privit pe sub geme, sceptică pentru un moment înainte să se așeze pe fotoliul de lângă patul meu.

     — Este trei dimineața. De ce nu ești acasă? Am întrebat-o. Câștigasem un pariu până la urmă, iar să o văd pe Rylee la mine acasă era premiul cel mare.

     — Nu aveam cheile, a mormăit ferindu-și privirea. Dacă nu o cunoșteam mai bine aș fi spus că era onestă, însă o știam pe Rylee mai bine ca oricine deși niciunul dintre noi nu ar recunoaște-o vreodată. Ascundea ceva. 

     — Sunt în jachetă, am spus făcând semn spre jacheta mea de piele, pe care spre surprinderea mea, încă o purta.

     — Bagajele mele sunt în mașina ta, a adăugat ceva mai tare, dar mie îmi suna a altă scuză. 

     — Am fost îngrijorată. A spus într-un final ridicându-și privirea spre mine. M-ai îngrijorat ca naiba în seara asta, Rainer.

    Aveam un sentiment că își dorea cu ardoare să mă plesnească și să mă sărute în același timp. Cu puțin noroc, le-ar fi făcut exact în ordinea asta, iar eu nu m-aș mai fi oprit la un simplu sărut. Nu îmi dădeam seama dacă era sau nu greșit că tocmai luasem parte la un accident, iar singurul lucru la care mă gândeam era Rylee. Dar sincer să fiu, nici nu îmi păsa. Ea era singurul lucru pe care îl aveam în minte toată ziua, în fiecare zi. 

     — Sunt bine, am mormăit aruncându-i o privire. Mai bine acum că te văd.

     — Asistentele care au fost aici ne-au spus că mâine dimineață vei fii externat. A făcut o pauză, apoi s-a întors spre mine privindu-mă printre gene. De ce ai avut nevoie de patru asistente, Rainer? M-a întrebat.

     Drace. Era geloasă, ceea ce însemna că îi păsa de mine mai mult decât mă lăsa să văd. Gesturile ei mici, ce probabil pentru ea erau neînsemnate, nu puteau trece neobservate. Exact ca acum, când privirea mi-a picat pe degetele ei care se jucau într-un mod anxios cu inelele pe care le purta, în timp ce aștepta să îi răspund la întrebare. 

     Mi-am întins mâna spre ea și mi-am plimbat ușor degetele pe bărbia ei înainte să îi ridic privirea spre mine. S-a conformat și și-a adus corpul mai aproape de mine, iar eu am sărutat-o, ca răspuns la întrebarea ei. Dacă Rylee credea că eu aveam nevoie de cele patru asistentele se înșela amarnic. Eu aveam nevoie doar de ea și de acel ceva pe care nu îl puteam găsii în nicio altă femeie înafară de ea. Aș fi putut fii celibatar pentru tot restul vieții mele dacă ea mi-ar fi cerut-o.