Before

18. Ști că îmi pasă.

 

    Capitolul 18:" Ști că îmi pasă."

     Când mi-am întors privirea spre Rainer, l-am văzut sprijinindu-și capul cu pumnul în timp ce mă scana din cap până în picioare. Aș fi vrut să îl întreb de ce mă privea așa însă nu am avut timp decât să trag aer în piept, pentru că Rainer și-a trecut o până prin părul negru și a deschis portiera.
  Coboară din mașină iar Lola i se aruncă în brațe de parcă nu îl văzuse de luni de zile. Îi răspunde la îmbrățișare și își lipeste buzele de ale ei. După ce privisem toată scena din mașină mă dau jos și trântesc portiera atât de tare încât amandoi se opresc și se întorc spre mine.

     Nu aveam nevoie de un mulțumesc din inimă. Știam că nu era capabil de așa ceva. Nu aș minți dacă aș spune că până și un "mersi" ar fi fost acceptat, dar aparent nu era capabil nici de asta. Doar că se descurca de minune când încerca să mă facă să mă simt ca naiba. Era specialitatea lui.

     I-am ocolit pe amândoi în timp ce o cautam pe Jess cu privirea. Mă simțeam folosită exact ca un tricou vechi pe care l-ai purtat o singură dată și vrei să îl faci să dispară. Voiam să merg acasă și să nu mă m-ai gândesc niciodată la ce s-a întâmplat în seara asta. Să nu mă m-ai gândesc niciodată la Rainer.

     După aproape zece minute, deja mă plimbam prin multe începând să mă panichez. Cum Jess nu a răspuns la telefon, am presupus că era cu Nick, iar mie nu îmi rămânea altceva de făcut decât să merg până la parcare și să sun un taxi.

    Mi-am îndesat telefonul înapoi în buzunar și am pornit pe drumul ce ducea spre șoseaua principală, lângă care majoritatea mașinilor erau parcate.
     Printre copacii de care trebuia să trec, era al naibii de întuneric și tot ce reușeam să văd erau crengile căzute pe jos și resturi de țigări aruncate prin iarbă.
 
    — Pleci deja?
     Am tresărit ridicând privirea din pământ în timp ce liniștea din jurul meu se spulbera. M-am oprit când l-am văzut pe băiatul înalt din fața mea. Îmi tăia calea apropiindu-se de mine, în timp ce duhnea a alcool. 

     — Nu-i așa că soarta ne aduce împreună?
     S-a sprijinit de un copac din fața mea și și-a pus mâinile în sân.

     — Dă-te din fața mea, am spus în timp ce m-am apropiat de el, dar nici nu se clinti.  Am încercat să îl ocolesc, dar și-a întins mâinile și m-a prins de talie, trăgându-mă spre el.

     — Şşş, îmi șopti băiatul în timp ce eu încercam să mă eliberez.

     — Îmi aduc aminte de tine, a făcut o pauză și mi-a îndepărtat o șuviță de păr de pe față apoi a continuat: Dacă Rainer nu intervenea atunci, mi-aș fi dat silința să te duc acasă.

    Simțeam cum buzele lui se plimbau pe lângă fața mea iar mâinile lui coborau pe fundul meu, dovedindu-se a fi o zi proastă pentru a purta fustă.

     — Oprește-te! Am spus ridicând genunchiul în încercarea mea de a îl lovi între picioare. Îmi anticipase mișcarea, pentru că stătea cu picioarele strânse, în timp ce îmi lipea corpul de al lui. L-am auzit rânjind, după care s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit:

     — Acum aș putea să îți propun pentru ce să îți folosești gura.

     Își lipi buzele de ale mele fără să mai amâne, iar eu simțeam ca mă sufoc. Am înghițit în sec și am închis ochii în timp ce îl mușcam de buză, atât de tare încât m-a eliberat doar că să verifice dacă nu cumva îi dăduse sângele. L-am lovit între picioare și l-am privit câteva secunde prăbușindu-se lânga copac, de durere. Am vrut să fug restul drumului, până la parcare, însă nu apucasem să fac decât un pas până când băiatul m-a prins de umăr încercând să mă oprească. L-am lovit cu cotul în stomac, iar în timp ce se prăbușea pe pământul rece, a ținut strâns de mâneca tricoului meu.

     — Ticaloasă nenorocită ce ești! L-am auzit strigând în timp ce încerca să se ridice.
     Fără să mai arunc altă privire în urmă, am luat o gură de aer și am înaintat până când o voce cunoscută a răsunat din spatele meu.

     — Rylee!

    Am tresărit și m-am întors spre el. Nu voiam să o fac, dar când îi auzisem vocea un val de relaxare parcă mă lovise.
     Aruncând priviri furioase când spre mine, când spre băiatul care stătea pe jos, Rainer stătea încordat ca un leu care era pregătit sa își atace prada. Respira sacadat și își strânseseră pumnii.

     — Ți-am făcut ceva? întreabă Rainer cu o privire ucigătoare.

     — Nu. Sunt bine, îi răspund scurt.

     Nu eram singură că îl interesa dacă eram bine sau nu, dar mă grăbisem să îi răspund la întrebare de parcă știam că îl interesa.
  Dezbrăcându-şi jacheta de piele neagra, Rainer mi-o aruncă în brațe venind spre mine.

     — Pune-ți asta pe tine, mi-a spus.

     Am întins brațele în încercarea de a prinde geaca, însă mă lovise drept în față. O parte din mine a vrut să i-o arunce înapoi, de parcă ar fi fost ceva ce nu îmi doream.

     — Nu mi-e frig, i-am spus.

     — Acum, mi-a tăiat-o el. 

     Am înghițit în sec și m-am acoperit cu jacheta lui. Căldura corpului lui Rainer și parfumul lui mi-au cuprins brațele și pieptul. Manșetele îmi treceau de mâini și când le-am ridicat să îmi acopăr obraji reci cu ele i-am simțit mirosul. Am închis ochii și am inspirat.

     — Ce dracului faci, Jones?

    Rainer se apleca să urle în fața tipului, la fel cum a strigat la el la cursă de săptămâna trecută. L-a apucat pe băiat de gulerul cămășii, l-a ridicat în picioarele și l-a lovit zgomotos cu spatele de trunchiul copacului. Băiatul s-a chinuit să respire iar Rainer îl lovise puternic în stomac făcându-mă să sar odată cu sunetul provocat. 

     Sunetul înfundat al pumnului mă făcu să tresar din nou si din nou. Rainer îi prinse gâtul într-o mână și-l trânti din nou, cu spatele de copac. Cu pumnul drept începu să îl lovească fără oprire. Mi s-au înmuiat genunchii când am văzut cum Rainer îl strângea de gat.

    Îl lovea fără încetare în fața până când tipului a început sa îi curgă sânge din nas. Nu dădea semne că vrea să se oprească așa că am făcut un pas în față gândindu-mă dacă e bine sa mă implic, sau nu.

     — Rainer, i-am pronunțat numele în încercarea mea de a acoperi sunetele provocate de fiecare lovitură.
     Rainer s-a oprit pentru o secundă și s-a întors spre mine, apoi îl apucă pe băiat de cămașă și îl aruncă pe pământ.

     — Nu s-a terminat, îl asigură pe băiatul care zăcea însângerat la pământ.

     Rainer s-a întors cu fața spre mine, privind în jos în timp ce pieptul I se mișca cu ritmul respiratiilor adânci și intense.
     Oare așa arată și după— 
     Oh, la naiba!

     L-am privit în ochi în timp ce privirea lui se întuneca. Am vrut să îi mulțumesc, dar simțeam că nu era momentul potrivit.
    Am făcut câțiva pași și mi-am încrucișat brațele în jurul lui, apoi i-am căutat privirea.

     — Te duc acasă.
    Se întoarse și porni spre parcare fără să se uite măcar în urmă.
     Mi-am dat ochii peste cap și am oprit spre partea opusă, privind cu coada ochiului spre el. S-a oprit și s-a întors spre mine, apoi a strigat:

     — Nu pe acolo, Rylee.

     Știam, doar că nu voiam să se comporte cu mine de parcă știa că l-aș fi urmat.
     M-am întors și m-am apropiat de el.

     — Nu cred că îți pasă, dar m-am temut, să ști, am spus eu în timp ce mergeam pe lângă el. A oftat zgomotos și a mai făcut un pas, după care se opri în fața mea. Din nou, privirile ni s-au întâlnit în timp ce ne admiram în liniște, până când Rainer s-a aplecat spre mine și și-a pus brațele în jurul corpului meu strângându-mă într-o îmbrățișare.

     — Ști că îmi pasă, l-am auzit spunând încet.
     Părea să îi pese după felul în care mă strângea în brațe de parcă s-ar fi temut să nu pățesc ceva. Doar că momentul nu a durat prea mult. Rainer se răsuci pe călcâie și pleacă, știind că îl voi urma.