Highschool life | Vol. 1: Anturajul

My life is a roller coaster🎢

〰️〰️〰️〰️〰️〰️⚫️⚫️〰️〰️〰️〰️〰️〰️

"Vrei să faci parte din "Anturaj"?"  Aceste cuvinte mi se derulau în minte...; în sala de detenție i-am spus că mă voi mai gândi, dar nu din cauză că nu sunt hotărâtă,ci nu voiam probleme! Sunt 100% sigură că nu vreau să fac parte din "Anturaj", dar cum puteam să îi spun asta liderului său fără să mă gândesc la consecințe?
Vreau să mă feresc de oameni periculoși și să am o viața normală și liniștită...dar oare voi reuși? Sau viața mea va deveni un roller coaster cu răsturnări de situație, cu suișuri și coborâșuri?
Simt o stare de neliniște și nu îmi place. Vreau să trăiesc liniștită și să mă feresc de lucruri ce mi-ar putea perturba viața fără griji. Oare am să reușesc? ...
Am să reușesc să combin distracția și activitatea socială cu lucrurile ce îmi vor asigura viitorul?
Probabil că nu...dar merită să încerc.

O nouă zi de liceu...
Mă trezesc cu greu și merg să iau micul dejun. Mă opresc în fața camerei surorii mele:
-Sofia! Hai să iei micul dejun ca să plecam! ; sora mea iese vizibil obosită din camera și se îndreaptă spre bucătărie:
-Ai pațit ceva?; o întreb eu curioasă
-Nu, sunt doar putin obosită, m-am culcat cam târziu.
-Ok. Zic eu văzând că nu are chef de vorbă.Îi pun bolul cu cereale în față și începem să mâncăm.
Telefonul vibrează pe masă, anunțându-mă că am primit un mesaj. Deblochez telefonul și văd că Berry mi-a trimis un mesaj.
"Jenny, o să întârzii puțin la prima oră, spune-i te rog doamnei!"
În mod normal nu ar fi un lucru pentru care trebuie să mă îngrijorez, însă când vine vorba de Berry ceva nu e bine sigur. De ce? Pentru că el nu a întârziat niciodată în viața lui. Chiar și atunci când era răcit cobză se silea să vină la școala. Ceva nu e bine.
"Bine, îi spun. Dar ce s-a întâmplat? De ce întârzii?"
"Îți spun la liceu.."
Cu siguranță s-a întâmplat ceva. Dar oare ce?
Termin de mâncat și încerc sa fiu optimista in legătura cu Berry. Poate doar a fost blocat in trafic. Sper că doar a fost blocat în trafic...
Mă îmbrac și pornesc spre liceu. După ce ea am lăsat-o pe Sofia la școala, devin foarte îngrijorată. Probabil nu ar trebui să fiu, dar ceva sigur s-a întâmplat. Berry e prietenul meu de o vesnicie... îl cunosc. Nu întârzia dacă nu se intampla ceva...rău.
Ajung în sfârșit în clasă și intru, încă simțind un nod în gât. Urăsc starea asta...urăsc să fiu neliniștită...
În timp ce mă așez în bancă trag o privire la Drake, care se uita la mine, mai degrabă se holba..; după o secundă îl văd cum îmi face cu ochiul. Surprinsă, las capul în jos și simt cum încep să înroșesc. Fir-ar! Încerc să mă ascund eu cum pot, însă îl aud scoțând un mic chicot. Minunat! Absolut minunat!
De ce m-am înroșit? Numai Dumnezeu știe.
In timp ce îmi dadeam palme mintal și încercam să fiu atentă la ce preda doamna profesoară, aud ușa deschizându-se și îl văd pe Berry intrând. Doamne, cu toată faza cu Drake, am și uitat de el! Nici nu i-am spus doamnei profesoare!!!
Dar....el...era...~
-Mă scuzați că am întârziat... a trebuit să merg la spital...
....era în cârje,... vânât la un ochi,...și bandajat la mână.....
Știam că s-a întâmplat ceva rău...ȘTIAM ...
-Nu este nimic..dar ce ai pățit? ..; întreabă doamna profesoară
-Nimic... am...am avut un accident. Răspunde el, minciuna sa fiind extrem de vizibilă. El??? El să aibă un accident??? El care e cel mai grijuliu om pe care îl știu? Nu se poate!
Doamna profesoară se limitează la o încuviințare trista din cap, iar Berry se îndreaptă spre mine. Se așează cu greu în bancă...; mai am puțin și încep să plâng când văd starea deplorabilă în care se afla.

Nu am putut să îl întreb nimic pe parcursul orei, dar acum a sosit pauza și sunt dornică să aflu ce s-a întâmplat. Imediat cum pleacă doamna profesoară din clasă spun:
-Berry, știu că nu a fost un accident! Spune-mi adevărul! Te rog...
Berry se uita la mine trist și zambeste.
-E mai bine să nu știi!
Asta urăsc la el...că zâmbește chiar și atunci când el nu e bine doar ca să fiu eu în regulă.
-Berry! Pentru numele lui Dumnezeu, numai încerca să mă protejezi! Nu și acum! Spune-mi ce s-a întâmplat!
-Jenny..; spune el zâmbind cald, MEREU o să te protejez.
Doamne, nu știu dacă să plâng de nervi sau de tristețe în momentul ăsta. Berry mereu a încercat să mă protejeze și a reușit. Relația mea cu el este o prietenie foarte strânsă, tocmai de aia nu pot lăsa lucrurile așa.
-Mă protejezi doar dacă îmi spui! Îi zic eu ridicând puțin vocea. Zâmbetul îi dispare de pe față și devine trist.
Se întoarce și arată subtil cu capul în spre....Drake?!?!Oh nu... acum am înțeles. Din cauză că l-a pârât ieri, l-a bătut....;Îmi mut privirea din nou spre Berry și dau din cap arătându-i că am înțeles. Trec 2 minute de liniște în care meditez și nu îmi dau seama că ochii îmi devin umezi. O lacrimă mi se varsă pe obraz. Prietenul meu... suferă acum din cauza monstrului ăluia! Cu siguranță nu am ce căuta în grupul ăla! Văzând că plâng, Berry mă ia în brațe:
-Va fi bine! Mă liniștește el. Însă eu știu că nu va fi...of doamne.., cum am ajuns aici?

Au trecut cele 6 ore normale de școala... dar nu am putut să îmi iau gândul de la tot ce s-a întâmplat. Îmi iau la revedere de la Berry și ies din liceu.
În timp ce ieșeam din curtea liceului, am simțit cum cineva mă prinde de mâna și mă trage cu fermitate. Mă întorc în timp ce mă trage și dau de...el. Cel care îi cauzase atâta suferință prietenului meu, adică și mie. Încerc să fac contact vizual însă ochii săi albaștrii erau reci ca o mare învolburată. Zâmbește fermecător cu un colt al gurii.
-Tu ai fost! Îi spun eu cu o voce gravă, smucindu-mă din strânsoarea sa.
-Eu am fost? Întreabă el acum zâmbind și mai pronunțat.
-Mă iei la mișto? Îi reproșez eu făcând o jumătate de pas în spate.
-Nu. Spune el devenind serios. Eu am fost! Recunoaște el cu un strop de mândrie in glas.
-De ce ai făcut asta? Îl întreb eu oarecum mirată că și-a dat seama despre ce vorbeam.
-Știi de ce! Îmi spune el apropiindu-se periculos de mult de mine. Fac un pas în spate precaută.
-Știu! Și chiar și așa, Berry a făcut bine că te-a pârât! Ce ai făcut tu se numește infracțiune! Spun eu ridicând vocea.
-Ha-ha! Râde el amuzat. Dacă aia se numește infracțiune, să jefuiești, să bați, să OMORI; acestea cum se numesc?
Am muțit. Știam că e un om periculos, dar nu credeam că poate ajunge așa departe...
-Berry e prietenul meu! Spun eu adunându-mi tot curajul. Nu merita asta!
-Aha...deci tu chiar ții la momâia aia. Zice el apropiindu-se din nou, de data asta aplecându-se până la nivelul feței mele.
-Atunci ți-am găsit punctul slab!
〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️〰️

Heii guys!❤️🤗
Știu ca a trecut multă vreme de când nu am mai postat :)) dar am fost ocupată cu acomodarea la liceu, pentru că da :) și eu am început primul meu an de liceu.
De acum voi posta din ce în ce mai des :)❤️
Sper că vă place capitolul acesta!
Until next time, kiss y'all!!❣️