Highschool life | Vol. 1: Anturajul

➰Bɛɠıŋıŋɠ ơʄ ɬɧɛ ɛŋɖ➰

➖➖➖➖➖➖🔹🔸➖➖➖➖➖➖

Drake: -Dacă vrei să fim împreună trebuie să faci asta!
Jennifer: -Dacă fac asta probabil nu vom mai apuca să fim împreună! Spun eu lăsând lacrimile să curgă pe obraji. Cum am ajuns aici?
Drake: -Te va ajuta anturajul! Și așa sunt toți niște hoți și criminali în devenire! țipă el bruscându-mă.
Jennifer: Dacă m-ai iubi cu adevărat m-ai înțelege! Îi reproșez eu depărtându-mă.
Drake: Așa e! Nu te iubesc cu adevărat! Nici nu am făcut-o! Tu ai zis că mă accepți așa cum sunt!
Jennifer: Da, am zis! Dar nu credeam ca ai fii în stare să mă pui să omor o persoană! Ești bolnav mintal! Țip eu ștergându-mi lacrimile din obraji.
Drake: Bine, nu o face! Găsesc eu pe altcineva! Dar acum știi ce se va întampla deci trebuie să te aduc la tăcere.......

Cu 6 luni în urmă

Alarma de la telefon sună....a venit momentul. Liceul...un posibil paradis sau o posibilă junglă, totul depinde de cum merge totul in prima zi. Dacă m-ar intreba cineva dacă am emoții, mai mult ca sigur aș spune: Ha..eu? Emoții? Chiar nu mă cunoști ..
Dar defapt in interior emoțiile sunt stăpâne pe mine; însă nu din cauza profesorilor sau a materiilor grele, ci din cauza viitorului meu anturaj. De când mă știu am avut probleme cu prietenii...încă de la grădiniță îmi dădeam pachetul pe care mi-l pregătea mama pentru ca ceilalți copii să se joace cu mine. Dar poate nu asta a fost cea mai grea perioadă cu prietenii...aveam o prietenă pe care o cunoșteam de 3 ani și o consideram o persoană foarte importantă...însă acum un an chiar ea mi-a furat banii din casă...am fost distrusă. Acum sunt în proces cu ea.. Această întâmplare m-a făcut mai puternică..sau nu?

Mă ridic cu greu din patul moale și primitor și decid să las la o parte gândurile negative. Va fi bine! Totul va fi bine! Continuam să îmi repet asta. Emoțiile nu mă pot compleșii tocmai acum...
După ce ies de la duș mă îmbrac cu o cămasă și niște blugi închiși la culoare.
Îmi întind părul castaniu cu placa și mă machiez foarte discret lăsând să iasă in evidență ochii căprui închis.
Din câte am văzut colegii mei par drăguți.

Mă îndrept spre camera surorii mele și bat la ușă zicând:
-Sofia!! Întârziem la școală!!
-Vin acum!!
Eu și sora mea locuim singure..ei bine, aproape singure. Ziua stam cu bona angajată de părinții mei. Mama este plecată in altă țara , iar tata lucrează în alt oraș.
-Sofia? Dacă nu ieși acum numai avem timp să luăm micul dejun! Strig eu în timp ce bat și mai puternic în ușă. Uneori e așa enervantă..

După ce luăm micul dejun plecăm.O las pe Sofia la școală apoi mă îndrept către liceu. Școala unde învață ea a fost și școala mea timp de 8 ani..am multe amintiri acolo.

Ajung la intrare...asta este Jennifer.. începutul sfârșitului...
Străbat coridoarele largi ale liceului, timidă și precaută...era straniu de liniște..
Oare întârziasem? Nu...nu are cum.
Ajung într-un final în fața clasei mele: 9 A
Deschid ușa și las să iasă un val de chicoteli și multă gălăgie. Se pare că ușile astea țin sunetul înăuntru...

De cum intru simt o stare de veselie împrejur. Poate ei se cunosc din clasele mici... eu nu prea cunosc pe nimeni în afara de Edith , o fată mârșavă și egoistă.
După ce mă uit mai atent observ în sfârșit o față cunoscută. Era un coleg din școala primară...Ok...măcar cunosc pe cineva de treaba...
În încăpere erau 3 grupuri... unul mic, normal, cu fete și baieți care se comportau normal. Unul in care toți membrii lui citeau și ultimul, grupul din care se auzea cea mai multă gălăgie, plin de fete mai mult dezbrăcate, decât îmbrăcate și baieți cu sticle de alcool in mâna....clar, am picat în cea mai bună clasă...
Mă îndrept spre bănci încercând să nu mă fac observată prea mult. Văzând că Berry, colegul meu din școala primară, este singur in bancă, mă așez lângă el sperând să mă recunoască:
-Jenny!!! Ce mă bucur să te revăd! Îmi spune el luându-mă în brațe.
-Și eu mă bucur, Berry! Îi răspund eu îmbrățișându-l la rândul meu.
-Vrei să stai cu mine în bancă? Ma întreabă entuziasmat. Chiar speram să mă întrebe asta.
-Sigur, mi-ar plăcea! Îi răspund zâmbind.

Cele 2 ore trec repede. Nu ni se spune mare lucru, doar ni se dă orarul pentru zilele următoare și ni se spun regulile liceului. Pentru că e prima zi, avem voie să mergem acasă și să ne pregătim pentru mâine.
Nu mă simt liniștită după ce am văzut micile grupuri în care este împărțită clasa. Speram să fim uniți... Nici măcar nu știu în ce "grup" m-aș încadra. Poate in cel normal...împreuna cu Berry, pentru ca nu sunt chiar o tocilară, dar nici o fata aproape fără haine pe ea. Oare le lasă să vină așa în fiecare zi?! Edith  face parte din grupul care aparent se numește "Anturajul". Cu siguranța cel mai prost anturaj... Berry mi-a spus să stau departe de ei deoarece clar nu as vrea sa am de a face cu astfel de oameni. Și chiar asta voi face!
Îmi iau la revedere de la Berry și încep să îmi strâng cărțile. Toată lumea a plecat din clasa și am rămas decât eu cu Edith...minunat. Dau sa plec însă ea mă oprește:
-Din câte am văzut nu prea te încadrezi in clasa asta, draga Jennifer! Îmi spune ea cu fața plină de dezgust.
-Te rog lasă-mă să plec! Îi spun eu încercând să evit o ceartă nefolositoare.
-Eu fac parte din "Anturaj"! Tu niciodata nu o să ajungi la nivelul meu! Spune ea mai îngâmfată ca niciodată.
-Nici nu vreau! Spun eu încercând să mă calmez. Mă enervează la culme..
-Nici nu poți! Tipa ea încruntându-se!
-Dacă aș vrea aș putea! Tip și eu enervându-mă din ce în ce mai rău.
-Nu! Tu nu poți nimic! Zice ea întinzând mâna să mă lovească.
O apuc de mâna încercând să mă apar, însă chiar atunci intră pe ușă directoarea:
-Ce se întamplă aici? Ce e cu țipetele astea? Întreabă ea nedumerită.
Edith se aruncă efectiv la pământ și începe să se vaite:
-Au piciorul meu! Au glezna mea!
Eu am rămas încremenită..
-Ce ai pățit? Întreabă directoarea încercând să o ajute să se ridice.
-M-a...m-a...m-a împins! Spune scorpia arătând cu degetul spre mine.
-Ce? Nu e adevărat, doamnă direc~
-Nu vreau să aud nimic. Astăzi, chiar in prima zi, primești detenție! Spune ea înfuriată.
Ce? Detenție din prima zi de liceu? Oh..o să mi-o plătească!
Merg în camera de detenție fără să mai comentez ceva în plus, știind că pot doar agrava situația.

Merg in sala de detenție și mă așez in bancă punând telefonul pe catedră, la cererea profesorului supraveghetor. După câteva minute în care îi plănuiam moartea lui Edith, apare în sala de detenție un tip. Își pune telefonul pe bancă și se așeaza lângă mine indiferent.
Uitându-mă mai atent realizez că era colegul meu, dar nu orice coleg. Era liderul "Anturajului"... minunat.
După câteva minute de liniște oribilă, acel băiat scoate un caiet și începe să rupă mai multe bucăți mici de hârtie. Le împarte in jumate, o parte mi-o dă mie și una o păstrează. Scoate 2 pixuri, unul dintre ele fiind pentru mine.
Scrie pe un bilețel ceva și mi-l împinge mie: "Hei, eu sunt Drake! Suntem colegi nu?". Primesc bilețelul și ii raspund pe altul: "Buna. Da suntem colegi! Eu ..."; Mă opresc câteva secunde și mă gandesc dacă să îi spun cine sunt, dat fiind că nu m-a întrebat. Mă hotărăsc într-un final să îi scriu, ce se poate întampla!
"...sunt Jennifer". Îi împing bilețelul și continuăm conversația:
"Încantat! Cum ai ajuns aici? In clasă pareai cuminte :))"
"Din cauza unei scorpii -.-"
"Este Edith nu?"
"De unde știi?"
"Am ghicit :)) ... sau poate mi-a spus pe coridor în timp ce am venit aici"
"Aa...am uitat că faceți parte din același grup. Scuze..."
"E Ok. Nici eu nu prea o suport"
"Serios? În fine...tu cum ai ajuns aici?"
"Am spart geamul cancelariei!"
"....."
"Da. Îl spargem mai rău dacă nu mă vedea tipul ăla nenorocit cu care stai tu in bancă!"
"Berry?"
"Da el! M-a pârât! Dar vede el..."
"....."
"Apropo, am o întrebare pentru tine!"
După ce primesc biletul, mi se face frică să raspund. Ăsta chiar e psihopat! Mă decid să aflu totuși ce vrea, plus că nu vreau să îl supăr tocmai pe liderul celui mai periculos grup din clasă.
"Spune!"
"Vrei să faci parte din "Anturaj"?"...

➖➖➖➖➖➖🔸🔹➖➖➖➖➖➖

Hello guys :)) 💓
Voi dedica tot timpul și interesul în această carte! Sper să vă placă!💜
Unтιl neхт тιмe, ĸιѕѕ y'all!💋