Before

32. Te rog.

     — Ai o obsesie pentru mine sau ceva de genul ăsta?

     — Numește-o obsesie sau prostie, sau poate chiar nebunie, mormăie el, degetele lui alunecând încet pe ceafa mea. Dar stai cu ochii pe mine, a adăugat el.

   Mi-a îndepărtat părul de pe spate, apoi am simțit greutatea jachetei lui pe umeri. Rainer a făcut un pas în lateral, ajungând lângă mine și mi-a dat o șuviță de păr după ureche, iar când și-a retras mâna, din pumnul lui atârna capătul unui lanț.
   Era un truc magic pentru copii, dar mă făcuse să zâmbesc. Și-a deschis palma și m-a lăsat să admir pentru câteva secunde lanțul subțire și diamantele ce formau un infinit drept pandantiv.

     — Poți să mi-l pui la gât? L-am întrebat fără să ezit. A încuviințat în cap, iar eu mi-am întors spatele și m-am grăbit să îmi ridic părul doar că să îi ușurez treaba. Când metalul rece al lanțului mi-a atins gâtul, tresărisem ușor, dar buzele lui Rainer mi-au atins ceafa, trezindu-mi fiori pe șira spinării, înainte să îmi așeze părul pe spate. 

     — Voiam s-o fac, am spus, aproape în șoaptă în timp ce mă întorc spre el. Voiam să te sărut, am clarificat, făcându-l să zâmbească.

     — Poți să o faci după cursă? Vreau ca ăsta să fie premiul meu, a spus el.

     — Pot să o fac oricând vrei, am spus înainte ca sunetul puternic din boxe să ne întrerupă.
   Era timpul pentru ultima cursă a serii, iar Rainer, în drum spre mașina lui apucă eșarfa cu care îmi legasem părul și o strânge în pumn.
 
     — Talisman norocos! A strigat, întorcându-se spre mine înainte să urce în mașină.

     Mulțimea începe să strige și să aclame iar Jess m-a apucat de braț și m-a tras mai aproape de linia de start. Rainer a turat motorul de câteva ori, apoi și-a întors privirea spre mine. A ridicat încheietura la care își legase eșarfa și și-a lipit buzele de ea, fără să își ia ochii de la mine. I-am zâmbit încercând să îl încurajez, deșii știam că nu avea nevoie, apoi fata care urma să dea startul cursei s-a strecurat printre mașini și fără alte complicații inutile, și-a luat poziția între mașini ridicând steagurile roșii în aer. 

     Mi-am strâns geanta în pumni simțind cum inima deja mi-o luase la goană, când mi-am întors din nou privirea spre Rainer, el încă se uita la mine. 

     — Crezi că Rainer v-a câștiga? Am întrebat-o pe Jess, așezându-mi capul pe umărul ei, fără să îmi iau privirea de la Rainer, în timp ce degetele mele au apucat lanțul pe care tocmai îl primisem de la el, jucându-mă anxios cu pandantivul.

     — Numește o cursă pe care nu a câștigat-o Rainer, mi-a spus ea cu un zâmbet. S-a încruntat pentru o secundă când privirea ei a picat pe mâna mea, și mi-a îndepărtat-o de pe pandantiv, strângând-o într-a ei. Ai auzit și tu că Seth joacă murdar, nu-i așa? M-a întrebat ea, iar eu am aprobat cu o simplă mișcare din cap.

     — Am 112 la apelare rapidă dacă încercă ceva, am mormăit încruntându-mă pentru un moment. Jess a râs, iar eu am înghițit nodul pe care îl simțeam în gât când cursa a început.

     Am urmărit cu privirea mașina lui Rainer intrând în prima curbă cu viteză, ceea ce nu îi era specific lui. Mereu punea frână și încetinea, intrând în curbă cu precizie. Mașina lui Seth a mărit viteza, încercând să îl ajungă pe Rainer din urmă până la a doua întoarcere. Însă Rainer nu se lăsa prea ușor, a schimbat vitezele și a forțat intrarea în următoare curbă.

     — Ce-ai zice să luăm niște bere, Rylee? Ți-ar prinde bine una, am auzit-o pe Jess mormăind în dreapta mea. Am încuviințat și am urmat-o prin mulțime. Ea a găsit berile, le-a desfăcut și mi-a înmânat una. Am luat o gură de alcool, sperând că mă voi relaxa, însă până să reușesc să îmi iau mintea de la stres, un sunet puternic a răsunat din partea opusă noastră. Am tresărit la bubuitura puternică, iar strigătele din jurul nostru se întețiseră. 

     Mulțimea începuseră să se împingă, creând haos, însă Nick ne-a găsit cu ușurință. Inima mi-o luase la goană, gândindu-mă că poliția aflase de locul ăsta, iar acum toți vom sfârșii în închisoare. Jess mi-a strâns mâna, trăgându-mă mai aproape de ea.

     — Poliția a întrerupt cursa? L-am întrebat pe Nick.

     — Nu se aud sirenele de poliție, a răspuns el, făcându-ne loc prin mulțime. 

     Cu ajutorul coatelor am reușit să îmi fac loc prin mulțimea de tineri, și să ajung în locul spre care se îndrepta toată lumea. Toți s-au oprit pe marginea drumului, privind cele două mașini care participaseră la cursă, accidentate în mijlocul șoselei. Am înaintat spre mașina lui Rainer fără să mă gândesc de două ori. Ignorând strigătele și avertismentele pe care le auzeam din spatele meu, mi-am croit drum până la mașina lui, simțind cum inima mi se stingea cu fiecare bătaie iar genunchii mi se înmuiau.

     Mașina deraiase de la traseu, semn că fusese împinsă de pe șosea, sau că Rainer ar fi pierdut controlul, ceea ce era imposibil. Geamul de pe partea stângă era spart, la fel ca farul și jumătate din parbriz. De parcă lovise mașina dinadins. M-am aplecat în dreptul geamului, abținându-mi lacrimile când l-am văzut. Era lovit în dreptul tâmplei și m-am grăbit să deschid ușa cu atenție, doar ca să observ bucata de geam blocată în abdomenul său. 

     Mi-am șters lacrimile cu podul palmei și m-am apropiat de el. Nu trebuia să îl ating. Nu voiam să agravez celelalte răni pe care le avea, dar nu puteam suporta să îl văd rănit așa că am rupt încet o bucată de material din tricoul său, și i-am acoperit rana de pe abdomen ca să îi opresc sângerarea. Am tresărit când i-am simțit mâna lui Nick pe brațul meu, vrând să mă scoată ușor afară din mașină.

     — Vreau să stau cu el până ajunge ambulanța, am spus fără să îmi iau privirea de la Rainer. Nick a încuviințat din cap și a format un alt apel de urgență. 

     — Deschide ochii și privește-mă așa doar tu o faci, Rainer, am șoptit încet. 
    Te rog, am adăugat în gând.

     

Take it back
I would take it back
For just another minute
Just another chance with you

Give it up
I would give everything up
Every last breath
Every first taste, for you.
Just to make it alright.
Just to make it alright.

But it's too late, to go back.
I can see the darkness, through the cracks.
Daylight fading, I curse the breaking.
The day is gone.
The day is gone.

Run away
I'll just run away
like a child
from all them to you
And now I see
my most constant mistake
is I don't know what I love till it's gone

But it's too late
To go back
And I can see the darkness
Through the cracks
Daylight fading
I curse the breaking.
The day is gone.
The day is gone

It's too late to go back,
I let the darkness seep through the cracks.
Love is bleeding, I curse my breathing.
The day is gone
The day is gone