ALFA LA PUTERE ( CP & TW )

6 ♧ unde ești Helena

- Găsiți o! ! Adulmecați mirosul!! Spuse Stilles extrem de nervos.

-Nu am găsit nimic, scuze Stilles; spuse Liam cu jumătate de gură.

- Îți ceri scuze că nu ai găsi nimic? , spuse Theodore nervos la rândul lui ;cum ați putut să o lăsați pe Helena singură? ?spuse cât să se audă în toată pădurea.

-Smockfire o să ne ucidă, la fel și Derek, a spus Liam.

-întâi te ucid eu. A strigat Theodore

-Copii, opriți Vă  ,nu rezolvăm nimic dacă ne certăm, a spus Jordan Parish.

- Jordan are dreptate, în plus să ști că seara trecută nu o voi uita niciodată, spuse Stilles cu o față goală.

Theodore se calmează puțin apoi îl ia pe Stilles la braț , amândoi făcând o plimbare în adâncul pădurii. Jordan și Liam sau dus în direcția opusă pentru a găsi vreun indiciu.
-Acum că suntem singuri, spune mi ce ți sa întâmplat? Spuse Theo.

- Eram atât de aproape sa termin cu el. Încă puțin și ajungeam la Helena. Chiar l am doborât. A rămas fără pic de suflare, eram gata să îi ofer lovitura de gratie. ...
Dar. ....ceva era neclar, nu pot să înțeleg faptul, Cum din întuneric a venit. ... ( Stilles începea să respire sacadat ) și ma tras în negură. ...Apoi. ..  ma ți găsit inconstient. (Stilles a început să plângă ) Îmi pare rău că nu am putut sa o protejez.

- E în regulă Stilles, stai calm o să o găsim cu orice preț pe Helena.

-Așa sper, zise Stilles mai calm.

Cum poate o fire atât de puternică
să ajungă așa.    Să stai inconștient  într un pat necunoscut, un loc necunoscut, cu persoane străine.
O gură mare de aer luase pentru ultima dată după mult timp. Helena își ridică ușor pleoapele  , dar tot ce vede e în ceață, începe să tușească abrupt, din cauza unui perete transparent, se freacă mai bine la ochi și vede și simte mirosul duhnitor de țigară încinsă.
HELENA MIND .

Unde sunt, mi e foarte greu să respir, dar cel mai mult mă îngrijorează faptul că un băiat se uită foarte insistent la mine în timp ce își savurează țigara. Totul era necunoscut pentru mine, dar și misterios, eram într un pat de două persoane cu cearceafuri gri puțin pătate de o roșeață, acum îmi dau seama că picioarele mele sunt înfășurate până la genunchi, și observ că am alte haine port un tricou larg alb, și o pereche de pantaloni scurți albaștri, mă uit puțin mai îndelungat prin cameră și observ că totul era foarte străin pentru mine, tapetul camerei era de un roșu cu motive florale negre, era o fereastră cu niște draperii lungi de un crem lalâi, era un dulap din lemn puțin prăfuit, iar în partea opusă a camerei era o masă din metal la care stătea și acel băiat, dar la m mai văzut, în noaptea aceea când mi a dat brățara, ooo doamne, unde e brățara, nu mai e la mâna mea, oare a luat o el.
- credeam că ești calmă, de ce tot te fâțâi prin pat? Îmi spuse acel băiat cu masca albă, nu apuc  sa i văd decât  gura și ochiul drept, avea ochii căprui ușor stinși. Apoi își pune masca pe toată fața.
-E normal să fii confuză,  în fine, nu e treaba mea, acum fii fată  cuminte și stai aici până vin.
Iese din cameră, acum e momentul să fac ceva, dar mai întâi să caut niște haine, mă uit în dulap și tot ce găsesc  e  o pereche de pantaloni negri lungi  , mă grăbesc să îi trag pe mine , apoi încerc să mi dezmorțesc mai bine picioarele, pun pariu că acel băiat a încuiat ușa, mă dus spre fereastră, dau draperiile la o parte  , ochii încep să mi lăcrimeze din cauza luminii, nu era soare afară dar era destul de luminos pentru ochii mei sensibili, și acum îmi dau seama că nu mai am nici ochelarii de soare  , grozav :&( , încerc să deschid fereastra dar se pare că e încuiată, dacă o sparg voi face zgomot și voi atrage atenția cuiva, trebuie să ies neapărat de aici. Merg spre ușă și spre surprinderea mea ușa nu era încuiată, perfect,ahh ,  încă mă dor oasele picioarelor .●