Nebuni amândoi, Volumul 1: Visul

Prolog: Fluturi

16 aprilie 2012

Se spune că iubirea nu are vârstă, dar iubirea adevărată o găsești într-un suflet de copil. Căci ei erau doi copii când s-au cunoscut...și s-au iubit!

Era sărbătoarea Paștelui. Marippossa pune pe ea o rochie albastră cu buline și încalță în grabă o pereche de pantofi negri. Se grăbește să ajungă la mătușa ei deoarece îi promisese că o va vizita.
Era o zi de aprilie călduroasă iar Mari, bucurându-se de vremea bună, decide să meargă pe jos până la Alejandra deși aceasta nu locuia tocmai aproape de ea. După ce-și sărută bunica pe frunte aceasta iese din curte apoi o sună pe verișoara ei să confirme vizita.
În liniștea acelei amiezi, după 15 minute de mers, Marippossa aude un glas de băiat care o strigă în timp ce se îndreaptă spre poartă.
-Hei...Andres...
-Bună Mari...unde mergi așa grăbită? Spune acesta ironic însă ea nu apucă să răspundă căci îl vede din nou și, timidă, roșește ca un copil mic...
-Ăăă...el e Leon...vărul meu.
Andres le face cunoștință însă nici unul nu spune nimic și rămân privindu-se în ochi preț de câteva secunde. Erau la fel de timizi, la fel de...copii...

Timpul trece repede iar ei devin de nedespărțit. Își creează amintiri, își clădesc o relație....sau oricum ar putea fi numită ea căci până la urmă sunt doar doi copii de 13-14 ani, însă un lucru e sigur....ceea ce au ei e ceva cu adevărat special.

9 februarie 2015

Se spune că ce-i frumos se termină repede..

Telefonul vibrează anunțând-o pe Maripossa de primirea unui mesaj iar când privește ecranul numele lui îi apare în bara de notificări. Cu toate că e în  timpul orei de matematică aceasta decide să îl citească deoarece el nu obișnuiește șă îi scrie în timpul cursurilor și se gândește că trebuie să fie ceva important.

L:"Bună...nu știu cum să-ți zic, nu vreau să te rănesc, dar....vreau să ne despărțim..."

La citirea mesajului Maripossa se întristează pentru câteva secunde și lasă o lacrimă să i se prelingă pe obraz în timp ce tastează răspunsul:

M:"Ok...dacă asta îți dorești cu adevărat..."
L:"Vreau să rămânem prieteni..."
M:"Ok..."

Prieteni?? Ce fel de prieteni? Prieteni care se iubesc, care se țin de mână? Asta e imposibil.
Și pun punct, așa, pur și simplu...fără vreun motiv, fără ca măcar unul din ei să lupte pentru relația lor. De fapt, el mai avuse tentative de a rupe relația și ea a fost singura care a luptat să evite asta....probabil obosise să o mai facă.
Fiecare își continuă viața, și, după nici două săptămâni, Marippossa află că el deja a început să se vadă cu o altă fată...Elisabeth...acum știe, acum totul are sens... Dar e puternică, și nu lasă asta să o afecteze...cel puțin un timp.

1 an și 8 luni...el își trăiește viața, își face de cap...ea mereu cu el în gând, îl așteaptă.

Elisabeth era foarte geloasă...știa că Leon nu încetase niciodată să o iubească pe Mari, și așa era...deși ținea foarte mult și la Elisa. Însă geloziile ei erau, uneori, exagerate și fără sens așa că, într-o zi Leon se decide să pună punct în ciuda încercărilor Elisei de a-l împiedica.

1 septembrie 2016

"Oamenii se întorc mereu la ceea ce, cândva, ia făcut fericiți"

Vibrațiile insistente o trezesc pe Marippossa iar când aceasta deschide ecranul telefonului găsește cinci mesaje:

"Hei. Ce faci?"
"Nu mai sunt cu Elisa"
"Ne-am despărțit"
"Vreau sa ne împăcăm"
"

Mai vrei sa fii iubita mea?"

Lacrimile îi curg încet pe obraji și nu stie dacă să fie tristă sau fericită căci nu stie cum se simte el...

"Da. Mai vreau să fiu iubita ta"

.... Și încep să trăiască din nou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat...

Se rescriu pagini de istorie....clipele frumoase petrecute împreună, zilele în care erau de nedespărțit....sute de amintiri...îngropate din nou într-o singură zi...

1 aprilie 2017

Numită și "ziua păcălelilor, se transformă într-o secundă în "ziua celui mai mare adevăr": " It's over"

Se rescriu pagini de istorie....nopți întregi de lacrimi și insomnii...parcă ar fi refrenul unei melodii...