Nebuni amândoi, Volumul 1: Visul

Cap 6: "Unde e Marippossa?"

-Poftim?! Eu cred că a-ți înebunit toți! Voi.....voi nu sunteți normali! Cum a-ți putut crede așa ceva, cum Leon?

Se lasă o tăcere apăsătoare. Evident, Leon nu-și găsește nici o scuză plauzibilă... pentru că nu are.

Cum să te îndoiești așa de cea pe care chipurile o iubeai mai mult decât orice pe lume?

Bine, înțeleg că cel care ia spus toate astea se întâmplă să-i fie văr, dar totuși...

***

-Nu-ți mai poate face rău, frumoaso. Acum e închis. Spusele lui Andres îi dau un sentiment de ușurare Marippossei.

-Andres, știu....știu de ce voia să mă omoare... Lacrimile îi inundă obrajii și abia dacă reușește să scoată un cuvânt.

-Mari...ți-ai amintit?

Aceasta îi face semn să aștepte în timp ce ea își ia telefonul căutând ceva prin el.

Nu durează mult până găsește iar Andres rămâne șocat de ceea ce aude

"Vreau să fii a mea, te vreau. Fă sex cu mine...."

Îi recunoaște cu ușurință vocea fratelui său din înregistrare dar încă nu concepe ce se întâmplă.

-Christian voia să mă omoare pentru că am înregistrarea asta, dar nu înțeleg de ce se teme mai exact. Marippossa continuă să plângă, e frustrant să nu știi ce-ai făcut și de ce se întâmplă unele lucruri.

"Ok, deci despre Leon nu și-a amintit nimic"

Asta îl liniștește pe Andres deoarece nu ar vrea ca în scurt timp să o viziteze la un spital de psihiatrie.

"Atâta timp cât nu-și amintește de el totul o să fie bine"

***

E trecut de ora 1 AM iar Leon încă nu reușește să adoarmă. Se gândește la tot ce s-a întâmplat în ultimile luni și încă nu înțelege cum viața lui a luat o asemenea întorsură. Totul era bine și dintr-o dată, fără să realizeze de ce, a ajuns să trăiască un coșmar.

-Nu dormi? Gândurile îi sunt întrerupte de fratele său care intră pe neașteptate.

-Nici dacă aș vrea nu aș putea. De ce s-a ajuns aici Alejo? Spune-mi tu pentru că eu nu mai înțeleg nimic.

-Păi, hai să-ți explic! Tu și Marippossa erați fericiți împreună până te-ai trezit tu să faci pe eroul și ai abandonat-o pe ea pentru....

-Taci și ieși! Leon fierbe de nervi și asta se poate observa cu ușurință. Remarcile fratelui său l-au deranjat, mai ales că e conștient de faptul că Alejo are dreptate.

E deja dimineață iar el încă stă în șezut pe marginea patului cu fața afundată în palme. Nu a dormint deloc pe timpul nopții și acum simte o oboseală chinuitoare. Telefonul începe să sune trezindu-l la realitate.

-Salut Octavio

-Bună. Ești acasă azi, pot să trec pe la tine?