Capitolul 14

151 20 3
                                    

Sunetul propriului telefon mă face să mă dezmeticesc din privitul în gol şi să citesc numele lui Sergio înşirat pe ecran. Răspund de la al doilea apel, cu glasul mai tremurând decât intenționam.

-Sergio? Întreb gâtuit.

-Draga mea, Sergio este în curte şi i-am găsit telefonul, Adele este ceea ce vorbeşte cu o voce mieroasă. Unde eşti? Vin chiar acum să te iau.

Mă blochez. Ar trebui să mă întorc acasă la Sergio după tot ce s-a întâmplat? Bineînțeles, doar el este nevoit să dea nişte explicații serioase cu privire la scrisoarea aceea, dar şi adevăratul motiv pentru care Catty a fost închisă de fapt. Mai mult ca sigur Alejandro nu a suportat gândul ca fratele lui să iasă cu o servitoare şi a sechestrat-o special pentru a face imposibilă relația lor. Ce fel de monstru poate fi?

Iar eu am căzut exact între ei precum a făcut-o Catty. La cât de rău arată lucrurile, pot oricând să devin o victimă în fața lor.

-În parcul peste drum de plajă, rostesc în cele din urmă.

Nu pot rămâne aici peste noapte. Soarele a apus de ceva timp, iar eu nu am niciun ban în buzunar pentru a mă putea întoarce acasă. Deocamdată depind de această familie, fie că îmi convine, fie că nu.

-Rămâi acolo, vin imediat.

Murmur o aprobare pe fugă şi depărtez mobilul de ureche. Dacă o altă ceartă dintre mine şi Sergio se va isca, voi face orice ca să îi țin piept. Nu a fost vina mea că Alejandro m-a sărutat în mare sau că fac parte dintr-un plan bolnav de-a lui de a-şi supăra fratele şi nu am de ce să mă simt vinovată.

După alte câteva minute, zăresc silueta lui Adele venind spre mine. Îmi prinde cu grijă o mână şi mă îndeamnă să mă ridic de pe banca pe care am fost aşezată câteva ore bune.

-Mulțumesc că ați venit, spun.

-Pentru nimic. Am auzit cele întâmplate, dar nu trebuie să te îngrijorezi. Sergio şi Alejandro s-au tachinat întotdeauna când venea vorba despre fete. O să le treacă.

Zâmbeşte, iar eu o privesc şocată. Cum poate vedea aceste jocuri ca fiind normale? Să fim serioase, doar sunt frați! Nu ar trebui ca unul dintre ei să sărute iubita celuilalt.

Fără să mai spun ceva, mă las ghidată de Adele spre maşina parcată la intrarea în parc. Spre fericirea mea ea este aceea ce conduce, iar eu nu mai sunt nevoită să schimb cuvinte cu o altă persoană.

Când ajunge acasă, mama celor doi frați Alvar îmi spune să fac un duş după care să cobor la cină pentru a calma spiritele încinse. Nu înțeleg cum poate fi atât de calmă în această situație în vreme ce eu mă simt ca o bombă cu ceas.

Nu comentez nimic şi fac acel duş pe care ea mi l-a sugerat. Spre ghinionul meu, sunt nevoită să intru în camera pe care o împart cu Sergio cu un simplu prosop de baie înfăşurându-mi trupul gol.

Sergio este aşezat pe pat şi îşi mijeşte ochii când privirea îi cade asupra mea. Înghite în sec şi îmi analizează trupul, ceea ce mă determină să roşesc.

-Ce cauți aici? Întreabă cu greutate.

Mă fâstăcesc de pe un picior pe altul, dar în cele din urmă mă îndrept spre dulapul în care am aruncat geanta cu micuțul meu bagaj. Cotrobăi după lenjerie intimă şi nişte pantaloni scurți când încheietura unei mâini îmi este capturată de o strângere fermă, iar corpul mi-e forțat să se ridice în picioare.

-Te-am întrebat ceva, rosteşte Sergio cu chipul mult prea aproape de al meu.

Corpurile ne sunt acum lipite şi îi pot simți cu uşurință erecția de sub pantaloni.

-Aici îmi sunt lucrurile, Sergio, spun în cele din urmă, încercând a mă depărtez de el.

Însă tot ce fac este de a îl forța să se împingă mai mult în mine şi să îmi blocheze corpul între trupul său şi dulap.

-Ce cauți acasă? Cine te-a adus?

Este furios şi pot paria care ar fi motivul. Mai mult ca sigur el crede că Alejandro este acela ce m-a adus acasă, iar gândul ăsta îl enervează la culme.

-În niciun caz tu, spun, asta înainte ca buzele lui să le zdrobească cu putere pe ale mele.

-Spune-mi, sărută mai bine decât mine? Cu el ai vrut a faci sex?

Întrebările lui vin la pachet cu alte şi alte săruturi sufocante şi mângâieri de-a lungul picioarelor mele dezgolite. Încerc şi de această dată să îl împing de pe mine, însă Sergio se dovedeşte a fi mai rapid, prinzându-mi din nou încheietura mâinii, apoi împingându-mă spre salteaua patului.

În scurtă vreme cad lată pe aceasta, cu un icnet de durere scăpându-mi printre buze.

-Dă-mi drumul, țip atât cât îmi permite mâna sa care mi se aşterne încet pe buze.

-Şşş, frumoaso. Nu fă din asta o tragedie, îmi şopteşte la ureche, dezbrăcându-şi tricoul de pe el cu o singură mână.

Încep să mă zbat într-o încercare de a scăpa, însă Sergio se urcă peste corpul meu şi mă țintuieşte între el şi salteaua patului.

-Sergio, murmur, iar el îmi dă drumul uşor la gură. Mama ta m-a adus acasă, eu nu am nimic de împărțit cu fratele tău.

Un rânjet sinistru îi conturează chipul, iar unul dintre degete îmi mângâie lent pielea fină a gâtului, coborând spre sânii acoperiți de prosop.

Dacă toată această luptă dintre noi va continua, mă voi trezi fără să vreau goală în fața lui, iar ăsta este ultimul meu gând.

-Cum să te cred după sărutul pe care l-am văzut cu proprii mei ochi?

Îmi pun mâinile pe pieptul lui şi îl împing atât cât îmi permite el, adică deloc.

-Crezi ce vrei, doar lasă-mă în pace.

Nişte lacrimi s-au adunat în ochii mei, iar Sergio tot ce face este să le privească impasibil. Îmi depărtează picioarele, iar el îşi face loc printre coapsele mele atât de rapid încât am impresia că a fost acolo din totdeauna.

-Vrei să te las în pace pentru că îl vrei pe el, nu-i aşa?

-Eşti nebun, declar cu convingere. Nu vreau să mă atingi, Sergio. Înțelege asta.

Respirația îi devine greoaie şi tresar speriată când îmi prinde fața în palmele sale mari. Îmi scutură capul pentru a îşi potoli nervii, obținând din partea mea un smiorcăit mai mult speriat.

-De un an aştept ca tu să mă vrei, murmură cu un glas pe care nu l-am mai auzit până acum. Apoi vine fratele meu, iar tu i te topeşti în brațe!

Îmi prinde apoi prosopul şi mă aştept oricând să scape de el, însă uşa este imediat deschisă, iar capul mi se lasă pe spate de uşurare.

-Mama a zis că ne aşteaptă pe toți la masă, spune Alejandro cu un glas dezamăgit.

Iar în momentul ăsta, el este salvarea mea.

Doar o vară (Volumul 2)Where stories live. Discover now