Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 4

Încăperea nu este atât de înfricoşătoare pe cât m-aş fi aşteptat. Este mobilată cu o piesă din lemn rustic, o plasmă şi covoare mici şi pufoase pe jos. Alejandro îmi face semn subtil să iau loc pe unul dintre locurile libere din jurul mesei rotunde, în timp ce el se aşează pe fotoliul care arată extrem de confortabil.

-Încă nu înțeleg ce avem noi de discutat, spun ferm.

Îşi aprinde liniştit o țigară, ducând-o într-un mod tacticos spre propriile sale buze. Trage adânc un fum, după care îşi lasă mâna stângă să se sprijine de fotoliu.

-Îți mai aminteşti ultima dată când m-ai văzut?

-Plecam din curtea casei tale.

Pufneşte, apoi continuă:

-A fost singura zi în care am fost păcălit de o femeie. De fapt de o adolescentă.

Îmi dau ochii peste cap, ținând în mâini geanta pe care încă o am la mine. Nu ştiu de ce, dar nu îmi place această atmosferă oricât de calmă ar fi.

-Doar nu credeai că voi accepta să fiu iubita ta după ce ai făcut atât de multe lucruri!

-Alea au fost şi au trecut, iubito. Trebuie să uităm trecutul dacă vrem ca relația să funcționeze.

-Nu există nicio relație.

Replica mea pare să-l fi enervat pentru că se ridică fulgerător de pe fotoliu, înaintând spre mine. Îmi strânge bărbia cu propriile lui degete, făcându-mă să scâncesc uşor.

-Dar o să avem. În câteva luni mă vei adora atât de mult încât îl vei da dracu' pe fratele meu şi vei alerga în brațele mele.

Îi plesnesc mâna ce încă îmi susținea bărbia, apoi îi arunc una dintre cele mai urâte priviri ale mele.

-Eşti complet nebun, declar cu, convingere. Nu îi voi face niciodată aşa ceva fratelui tău, în special adorându-te pe tine. Mi-ai rănit mama fără ca măcar să te gândeşti, ai ținut o femeie prizonieră timp de luni de zile! Ce fel de om eşti tu?

Dau să trec pe lângă el pentru a pleca de aici cât nervii îmi sunt cât de cât mai potoliți, însă brațul îmi este prins într-o strângere fermă.

-Am fost închis din cauza ta. Discuția asta nu se termină aici.

-Nu eu te-am pus să o ți pe Catty ca prizonieră, aşa că încetează să spui că acele câteva luni în care ai fost la închisoare a fost din cauza mea. Tu eşti singurul vinovat.

Alejandro face un mare pas în față, ajungând să stea din nou în fața mea. Datorită înălțimii sale exagerat de înalte sunt obligată să îmi dau capul pe spate pentru a-l putea privi cum se străduieşte să îşi mențină postura relaxată.

-Nu şti întregul adevăr, Cassley, iar eu nu voi fi acela ce ți-l va destăinui. Habar nu ai de ce am ținut-o pe Catty închisă, dar totuşi ai dat fuga la poliție să depui plângere. De ce?

Ochii i-au căpătat o sclipire în timp ce eu sunt capabilă doar de a asculta ceea ce el tocmai a spus. Nu trebuie să cedez oricât de convingător poate fi Alejandro în momentul de față, privindu-mă intens cu acei ochi căprui ai săi.

-Aşa a fost mai bine, şoptesc.

-Nu, nu a fost.

-Lasă-mă să plec, îi cer cu glas mic, încercât să mă descotorosesc de mâna sa ce încă îmi suştine brațul.

-Nu uita, Cassley că tot ce s-a întâmplat nu a fost atât de grav pe cât ai vrut tu să pară. Nu uita de faptul că te-am luat pe tine şi pe părinții tăi la mine, v-am asigurat cazare şi mâncare gratis, plus slujbe tuturor. Detaliile astea le treci cu vederea.

Cealaltă mâna a sa se află acum pe obrazul meu şi mângâie delicat un loc al feței mele acum îmbujorate.

-De ce încerci să mă convingi?

-Pentru că vreau ca măcar tu să nu mă învinovățeşti atât de mult pentru cele întâmplate şi mai ales, să nu mă urăşti.

Văd doar sinceritate în ochii lui, dar la fel de bine îmi dau seama că Alejandro Alvar nu mă vede decât ca pe o fetiță numai bună de prostit. Câteva clipe chiar am avut impresia că vorbeşte serios, dar adevărul este că bărbatul înalt aici de față se pricepe mult prea bine să întoarcă lucrurile în favoarea lui.

-Atunci lasă-mă să plec şi nu mă mai căuta vreodată. Lasă-ne să trăim liniştiți.

-Nu pot să fac asta, Cassley.

Scap într-un final de mâinile sale şi înaintez hotărâtă spre uşă, refuzând să îi răspund în vreun fel. Mi-am pierdut doar timpul cu el.

-Cassley, îmi rosteşte numele, făcându-mă să îmi întorc privirea spre el. Gândeşte-te că ceea ce tu mi-ai reproşat adineauri au fost simple fapte. A fost doar o vară, iubito din multe altele pe care le vom petrece împreună.