Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 13

Huelva este într-adevăr un oraş frumos, dar pe care nu ar fi indicat să îl vizitezi fără un ban în buzunar. Chiar dacă am fost foarte hotărâtă să nu îl mai las pe Alejandro aproape de mine, acum nu mai sunt atât de sigură că am făcut ceva corect. În special dacă e să mă iau după străinii de pretutindeni. Un bărbat ce arată ca un chinez este aşezat de mai bine de cinci minute pe aceaşi bancă cu mine şi mă analizează de parcă eu aş fi un animal pe cale de dispariție.

-Vă pot ajuta cu ceva? Întreb cu toate că nu înțelege ce spun. Îmi e foarte limpede că bărbatul mai în vârstă nu vorbeşte engleza şi nici nu am dispoziția necesară pentru el acum.

Mă ridic aşadar de pe bancă şi dau să plec când simt mâna străinului atingându-mi şoldul. Acela e momentul în care iau practic foc şi mă răsucesc furioasă spre el. Zâmbeşte, etalându-şi dinții pe care nu îi are.

-Bătrân mitocan ce eşti, murmur ca pentru mine.

Asta pare să înțeleagă pentru că trăsăturile îi devin mai dure, iar rânjetul îi dispare.

Se ridică şi el de pe bancă şi păşeşte spre mine, însă nu stau să văd sau să aud ce are de gând şi bat în retragere înainte să fac ceva ce aş regreta. Aproape că aş fi tentată să îi altoiesc şi lui o palmă, însă îmi reamintesc că nu am fost crescută cu acest tratament şi nu ar trebuie să îl aplic nici eu.

Costumul de baie de sub propriile mele haine a avut grijă să îmi ude tricoul şi pantalonii mai largi de pe mine, însă nu mă interesează acest detaliu. Tot ce vreau este să găsesc o soluție pentru a scăpa din situația în care mă aflu.

Trec strada şi ajung în dreptul unui parc cu nişte ornamente florale nemaipomenite. Decid să intru pentru că aerul de acolo mă ademeneşte într-un fel sau altul. Arată pustiu, cu toate că priveliştea spre un lac este uimitoare, iar eu dacă aş locui aici l-aş vizita zilnic. Scot telefonul din buzunar, rugându-mă să nu fie ud şi constat că nu am niciun apel nepreluat sau vreun mesaj. Gândul că Sergio nu este interesat de locul în care mă aflu mă întristează. Indiferent ce am făcut, mă aflu într-o țară străină adusă de către el. Nu cred că eu l-aş fi tratat aşa cât timp locuiam în Germania.

Înlătur gândurile legate de el şi fac primul lucru corect pe ziua de astăzi. O sun pe mama.

-Cassley? Bună, ce faci, draga mea?

Întreabă ea cu acelaşi ton protector dintotdeauna imediat ce răspunde.

-Hei, mamă. Îmi pare rău, ar fi trebuit să te mai sun, spun.

-Nu îți face griji. Cum a mers întâlnirea cu părinții lui Sergio? Te tratează bine?

-Da, Ben şi Adele sunt nişte oameni minunați cu care ai ce vorbi, îi spun cu glas stins, gândul fiindu-mi pe evenimentele de astăzi. Voi cum sunteți? Îmi lipsiți foarte, foarte mult...

Imediat ce pronunț ultima parte glasul îmi devine tremurând cu toate că încerc să mi-l controlez.

-Ne ştii pe noi, tot timpul cu treabă, surâde mama. Te simți bine, dragă? Îmi pari tristă.

-Sunt bine, spun repede pentru ca mama să nu intre la mai multe bănuieli. Catty s-a mai băgat în ceva probleme?

O aud pe mama oftând şi îmi dau seama că asta nu poate aduce nimic bun. Mama oftează doar în cazul în care ceva cu adevărat grav s-a întâmplat.

-Am mers în dormitorul ei pentru a face curățenie, spune mama cu jumătate de gură. Nu o să ghiceşti ce am găsit. Sub pernă ținea o poză cu Sergio. Era o poză în care ei se sărutau, iar pe spatele ei era trecut anul trecut, 2017.

Îmi încrunt sprâncenele, o stare ciudată de amețeală cuprinzându-mă. Sergio şi Catty? Cum e asta cel puțin posibil?

-Eşti sigură că Sergio era cel pe care îl săruta? Nu era doar cineva care semăna foarte mult cu el?

-Aşa am crezut şi eu la început, murmură mama, întristându-mă mai mult. Am început să îi cotrobăi prin lucruri după mai multe informații şi am găsit o scrisoare pe care am ascuns-o în buzunarul meu pentru a ți-o citi.

Are loc un moment de pauză în care mama face un zgomot cu o hârtie care cel mai probabil este scrisoarea de care vorbea. Înghit în sec înainte de a asculta cum mama recită cele înşirate pe coală.

-Catty, mă tem că fratele meu a aflat despre relația noastră şi m-a amenințat că le va spune totul părinților noştri. Ar fi mai bine dacă nu ne-am mai vedea o vreme până ce îl conving pe Alejandro că relația asta nu este nimic rău. Sper să înțelegi şi îți cer discreție totală cu privire la aceste informații. Nu ar strica dacă ai încerca şi tu să îl convingi pe Alejandro prin orice mijloace vei putea. Al tău iubit, Sergio.

Mama se opreşte brusc sau eu nu mai sunt capabilă să ascult. Oricare ar fi motivul, mâna a început să îmi tremure pe telefon.

Sergio şi Catty au avut o relație? Dacă acea relație nu a încetat niciodată iar eu am trăit în minciună cu el până acum?

-Nu este scris mai mult, iar acum ar cam trebui să o duc înapoi înainte ca Catty să îi simtă lipsa, spune mama, iar eu murmur o aprobare abia audibilă, apoi închid.

Dacă până acum am crezut că mă simt rău, de această dată sunt sigură că mă simt oribil.