Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 6

-Catty, unde ai fost? Întreb femeia ce abia sosise acasă.

E trecut de 12 noaptea, iar ea abia acum s-a gândit să lase deoparte plimbările şi să vină la culcare. Nu uit că am adus-o aici pentru a lucra pentru noi, adică să se ocupe de întreținerea casei din Germania, iar ea tot ce a făcut a fost să se bage în diferite probleme din care abia am văzut-o scoasă. E frumoasă, dar asta nu e tot ce contează în momentul de față. Mai trebuie să fii şi atentă la anturajele peste care dai.

-Am ieşit în oraş. De ce? Aveai nevoie de mine?

-Cu cine ai fost în oraş?

Întreb cu brațele încrucişate la piept. Mă simt ca o mamă dojenitoare în momentul ăsta şi ştiu că nu am niciun drept să fac asta, însă îmi fac griji pentru ea. La cât de aiurită este poate în orice clipă să pățească ceva. Match şi iubitul ei îşi văd de treabă încă de când lucrează aici, înțelegând riscurile la care s-ar expune în cazul în care s-ar aventura să iasă cu diferite persoane necunoscute.

Nu spun că este bine să fie ca nişte deținuți toată viața, însă acum că Alejandro este liber, iar ei au văzut şi auzit multe lucruri în casa lui este un moment cam critic şi pe care trebuie să îl depăşim fiind atenți la ce facem.

-Un prieten. Ce este cu toate întrebările astea? Întreabă pe un ton uşor nervos.

-Ai aflat că Alejandro este liber?

Fața ei pare să capete o culoare roşiatică a cărei stare nu ştiu pe care o reprezintă. E surprinsă, nervoasă sau ştia foarte bine despre asta?

-Nu am auzit nimic, răspunde în cele din urmă, având privirea undeva pe lângă mine. De unde ştii? Credeam că era închis pentru câțiva ani.

-A reuşit să scape, îi spun pe un ton neutru. Trebuie să fii cu ochii în patru zilele astea. Nu ştim de ce este în stare acum după ce a scăpat. Nu uita că te-a ținut închisă luni de zile.

Catty aprobă rapid din cap pe semne că e înțeles mesajul, iar eu o las să asimileze informațiile primite şi mă retrag în propriul dormitor. Sergio nu a venit încă, însă nici eu nu am încercat să îl sun. Poate a mers să discute cu Alejandro şi să îmi recupereze maşina.

Oricare ar fi motivul plecării lui, mă bucur că am câteva momente de linişte. Întoarcerea lui Alejandro m-a dat complet peste cap. Nu ştiu ce să mai cred despre propria persoană. Poate am vrut să merg cu Alejandro, dar poate am fost şi speriată de imposibilitatea de a reacționa într-un fel când mi-a luat telefonul de la ureche şi mi-a cerut să vorbim în altă parte.

Iubitul meu ajunge cândva târziu în noapte când somnul mă acaparase pe jumătate. Mi-am menținut ochii închişi chiar şi când l-am simțit aşezându-se în pat lângă mine. Mi-a sărutat o tâmplă şi mi-a mângâiat brațul liber oftând liniştit acum că se afla aproape de mine.

-Te iubesc, i-am auzit şoapta înainte ca somnul să mă cuprindă cu totul în mreajele lui.

________

-Cassley, vino aici, îmi cere Match pe un ton impacientat. Mă apropii de locul de lângă aragaz unde se afla şi zâmbesc pe o laterală uitându-mă în oala cu fasole pe care a pregătit-o.

-Arată bine, îi spun.

-Eşti sigură? Ştiu că mamei tale îi place ca totul să iasă bine când domnişorul Sergio este prin preajmă. Dacă lui nu îi va plăcea?

Chicotesc uşor, îmbrățişând femeia ce a avut grijă să ne hrănească cum trebuie câteva luni bune. E foarte grijulie în tot ceea ce face şi nu am cum să nu îi fiu recunoscătoare.

Îmi va lipsi mâncarea gătită de ea când mă voi întoarce la apartamentul meu şi a lui Sergio. Avem un apartament pe care îl împărțim, însă am venit acasă la părinții mei cu ocazia aniversării mele. Acum că totul s-a terminat ar cam trebui ca totul să revină la normal.

-O va adora, îi spun lui Match înainte să mă despart din îmbrățişare şi să o las cu un zâmbet sincer pe chip. Unde e Sergio? Vreau să vorbesc cu el.

-L-am văzut ieşind în curte acum câteva minute, spune March indicând spre ieşirea din bucătărie.

Îi mulțumesc după care o iau pe urmele lui Sergio găsindu-l imediat ce cobor treptele casei. Este întors cu spatele şi îmi permit să îi cuprind corpul într-o îmbrățişare de la spate. La început muşchii i se încordează uşor, dar pe parcurs se relaxează, întorcându-se lent spre mine.

-Ce faci aici singurel? Îl întreb imediat ce mă prinde într-o mare şi sufocantă îmbrățişare. Voiam să te întreb dacă mai eşti supărat pe mine pentru ziua de ieri.

Sergio mă depărtează de el cât să mă poată privi în ochi. Se apleacă şi depune un sărut cast pe buzele mele înainte de a zâmbi din nou.

-Nu pot să stau supărat pe tine nici dacă aş vrea, îmi spune. Am o surpriză pentru tine.

-O surpriză? Întreb reținută.

El aprobă din cap. Ce ar putea fi?

-Te voi duce să îmi cunoști părinții. Dacă şi tu eşti de acord, bineînțeles.

Rahat. La asta nu mă aşteptam.