The Great All

Capitolul 05: Prolog - All și Verde

Continuăm de unde am rămas...

Aceste ființe speciale, acești "zei umani", nu și-au terminat lupta. Au o abilitate care poate decide câștigătorul. Chiar credeați că s-ar fi încheiat așa ușor? Și-au păstrat abilitatea pentru un astfel de moment și pentru că necesită o anumită condiție deloc plăcută pentru a fi folosită; o condiție care nu i-ar fi ajutat în timpul luptei.

Acum este momentul... Acum își vor folosi abilitatea.... (Posibil să vă fi dat seama până acum.)

..... CHIAR ACUM .....

REGENERARE

Rănile celor doi se vindecă complet... Forța de viață le revine, însă doar o cantitatea mică. O fi abilitatea de regenerare considerată un miracol... dar, adevărul nu este chiar plăcut. Desigur, rănile sunt vindecate complet... oboseala rămâne... o urmă de durere tor rămâne în zona unde au rănile... recuperează doar puțin din forța de viață. Iar condiția pentru folosirea regenerării este... să stai complet nemișcat. Ceea ce a folosit All în capitolul anterior pentru a-și "crește" o nouă mâna nu a fost regenerare, ci un schimb... și-a schimbat forța de viață pe o mână nouă. Cam așa funcționează forța de viață.

S-au ridicat rapid... nu vor să irosească nici o secundă... pumnii lor se ciocnesc; șocul le trimite forțat corpul înapoi. Se retrag câțiva pași.

- Pff... Egali?! (Acesta a fost All.) Nu prea îi convine.

- Se pare că amândoi putem folosi Regenerarea.

Notă: Regenerarea este instantanee.

Notă 2: Acționează asemănător pentru toți "oamenii speciali".

Acum... Începe...

RUNDA A 2-A

Nu va fi o luptă foarte spectaculoasă, din moment ce nu pot face nimic din ce au făcut capitolul precedent... nu cu forța de viață pe care o au acum. O pot folosi doar pentru a-și spori puterea loviturilor... nimic mai mult.

Deci...

Tot ce le-a rămas...

Este...

... lupta corp la corp...

... fără nimic special ...

Să începem...

- Deci, Verde...

- Deci, All...

Se aproprie unul de altul cu pași ușori... și... își lovesc pumni în semn de salut... ?!... ce? De ce așa formal? Nu înțeleg... All? ... Nu înțeleg! De ce ați făcut asta? (( ÎN TIMPUL LUPTEI AM AJUNS SĂ AVEM UN RESPECT UNUL FAȚĂ DE CELÂLALT )) (( Aha! Aha! ))

Puteați să vă arătați respectul după sfârșitul luptei. În fine...

(( E greu să înțelegi viața lui All. )) (( Știm cu toții asta. ))

( Îmi pare rău pentru aceste intreruperi... doar că uneori trebuie să o faci... mai ales când este vorba de All. )

Pumnii s-au ciocnit din nou, doar că nu la fel de puternic ca data trecută. Totuși... două dintre degetele lui All s-au rupt.

- Ți-am spus că îți sunt superior, All.

E timpul pentru adevăr. Îmi pare rău All, dar nu mai putem să mințim lumea. Probabil cineva și-a dat seama... nu știu. Dar... de la începutul poveștii am fost obligat să spun că All este o ființă perfectă; tot ce face el este corect; indiscutabil. Și multe chestii care îl arătau perfect. TOTUL A FOST O MINCIUNĂ. Voiam să spun de mult timp aceste rânduri.

Acum că am rezolvat o problemă... să continuăm...

Cuvintele lui Verde l-au supărat pe All.

- O să ajungi să-ți regreți cuvintele.

All își încordează picioarele. Se avântă spre Verde, lăsând urme de picioare în pământ, pregătit pentru un atac rapid. Verde nu se apără. All se oprește brusc în fața lui (inerția nu există pentru el dacă vrea). Se răsucește pe piciorul drept, iar cășcâiul piciorului stâng îi sparge capul lui Verde. Acesta cade la pământ. Strânge pumnul. Îi sparge rotula de la genunchiul drept (lui All). Acesta cade în genunchi.

Amândoi au dureri îngrozitoare.

Niciunul nu vrea să cedeze...

Acum totul a devenit o luptă de rezistență.

Se ridică față în față și încep să arunce cu pumnii unul în altul.

Totul depinde de rezistența lor acum...

........

- A trecut o jumătate de oră -

Craniul a început să devină vizibil. Pielea și carne de față a început să dispară. Tot corpul le este plin de sânge. Din pumnii lor au rămas doar carnea și osul, care se face vizibil prin unele locuri. Nu au avut intenția de a se apăra. Ținteau numai fața; pumnii lor se mai intersectau la unele atacuri. Această competiție de rezistență continuă... Și-au pierdut câte un ochi (dreptul- amândoi). În loc de au rămas doar două găuri... iar maxilarul lor se chinuie să rămână la locul normal. Forța lor de viață este aproape terminată. Fiecare lovitură devine mai slabă decât precedenta... picioarele le-au început să tremure... doar adrenalina îi mai ține sus... Arată mai mult a două cadavre.... Doi zombi mai exact... mai mult morți decât vii...însă ei continuă...

- Au trecut două minute -

Ultima lor lovitură taie aerul. Se prăbușesc în același timp.

Lupta s-a încheiat. Egalitate. Mai bine nu mai încercau.

Au multe să-și spune, dar nu mai pot articula nici un cuvânt. Rămân în liniște.

O altă regenerare este imposibilă... doar una la douăzeci și patru de ore.

Nu au altceva de făcut. Și... au adormit.

Deoarece corpul lor funcționează diferit față de cel al unui normal, rănilor lor se pot vindeca repede... într-o zi își vor reveni complet ( cred ) (( UNEORI DUREAZĂ MAI MULT )) (( ATUNCI A FOST UNUL DIN ACELE MOMENTE )) (( Tu știi mai bine. ))

Să lăsăm eroii noștri să se odihnească.

Aici se termină capitolul 05.

Cred... că era mai bine ca acest capitol să fi fost integrat în capitol 04, dar merge și așa. Următorul capitol va fi liniștit. Va urma o discuție între cei doi. Interesantă? Cine știe? Poate nu. Aflăm în următorul capitol.

Ne vedem atunci....

ail_��R])��