Cu cartile pe fata - Agatha Christie

CAPITOLUL 3 I

O partidă de bridge

Când mesenii se întoarseră în salon, îi aștepta o masă de bridge gata pregătită. Se servea cafeaua.

-Cine joacă bridge? întreabă domnul Shaitana. Doamnă Lorrimer, știu că da. Și doctorul Roberts. Dumneavoastră jucați, domnișoară Meredith?

-Da. Dar mă tem că nu-s așa de pricepută.

-Excelent. Și maiorul Despard? Bine. Voi patru jucați aici.

-Slavă Domnului că jucăm bridge, îi șopti doamna Lorrimer lui Poirot. Sunt una dintre cele mai mari amatoare de bridge care au trăit vreodată. Îmi place din ce în ce mai mult. Pur și simplu refuz să mă duc la o cină dacă nu e și bridge după aceea. Adorm și gata. Mi-e rușine de mine însămi, dar asta e.

Traseră la sorți partenerii. Doamna Lorrimer urma să joace cu Anne Meredith contra perechii formate din maiorul Despard și doctorul Roberts.

-Femeile contra bărbaților, comentă doamna Lorrimer când se așeză și începu să bată cărțile cu dexteritatea unui cunoscător. Alegem pachetul albastru, colega? O să joc două robere.

-Aveți grijă să câștigați, spuse doamna Oliver, simțind cum îi ieșeau la iveală sentimentele feministe. Arătați-le bărbaților că nu pot să facă mereu cum vor ei.

-N-au nici o șansă, bietele de ele, zise doctorul Roberts cu voioșie, începând să amestece celălalt pachet. Dumneata dai cărțile, cred, doamnă Lorrimer.

Maiorul Despard se așeză încet. Se uita la Anne Meredith de parcă tocmai descoperise că era remarcabil de draguță.

-Tăiați, vă rog, îi ceru doamna Lorrimer nerăbdătoare

Murmurând un început de scuză, maiorul tăia pachetul de cărți pe care i-l întindea, iar ea începu să împartă cărțile cu dexteritate.

-Mai e o masă de bridge în cealaltă cameră, anunță domnul Shaitana arătând spre ușă.

Ceilalți îl urmară într-o cămăruță pentru fumat mobilară confortabilă, unde fusese pregătită a doua masă de bridge.

-Trebuie să tragem la sorți, spuse colonelul Race.

Domnul Shaitana clătină din cap.

-Eu nu joc. Bridge-ul nu e unul dintre jocurile care să mă distreze.

Oaspeții protestară, afirmând că în aceste condiții preferau să nu joace deloc, dar el îi convinse cu fermitate, astfel încât cei patru se așezară, Poirot și doamna Oliver contra echipei formate din Battle și Race.

Domnul Shaitana îi privi o vreme, surâzând în maniera lui mefistofelică atunci când doamna Oliver declară că juca doi fără atu, după care se strecură fără zgomot în cealaltă încăpere.

Acolo toți era cufundați în joc,  cu expresii serioase, licitând cu repeziciune. ,,O cupă." ,,Pas." ,,Trei trefle." ,,Trei pici." ,,Patru carale." ,,Contră." ,,Patru cupe."

Domnul Shaitana îi contemplă un moment, zâmbind în sinea lui, apoi traversă salonul și se așeză într-un fotoliu de lângă șemineu. Pe masa de lângă el fusese adusă o tavă cu băuturi. Lumina focului strălucea pe dopurile de cristal ale sticlelor.

Cu un simț artistic desăvârșit, domnul Shaitana simulase atmosfera unei încăperi luminate doar de focul din cămin. O mică veioză cu abajur, situată la cotul lui, îi oferea lumină pentru a citi dacă dorea.Becurile discrete dădeau încăperii un aspect tihnit. O lampă ceva mai puternică strălucea deasupra mesei de bridge, de unde se auzea în continuare declarații monotone.

-Unul fără atu - limpede și fermă - doamna Lorrimer.

-Trei cupe - cu o nouă agresivă în glas - doctorul Roberts 

-Pas - o voce scăzută - a lui Anne Meredith.

O scurtă pauză, ca întotdeauna, înainte să se audă glasul lui Despard. Nu era neapărat lent în gândire, cât îi plăcea să fie sigur înainte să vorbească.

-Patru cupe.

-Contră.

Cu față luminată de strălucirea pâlpâitoare a focului din cămin, domnul Shaitana zâmbi.

Zâmbetul i se întipări pe chip. Pleoapele îi tremurară puțin...

Propria lui petrecere îi amuza.