Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Capitolul 25

    Lizzi

      Telefonul îmi bâzâie și știu că am auzit ceasul anunțând ora doi noaptea nu cu mult timp în urmă:
-Alo?
-Deschide fereastra!
  Mă duc la fereastră și o deschid.
  Logan intră în dormitorul meu după câteva clipe.
  Respiră puțin greu deșii camera mea nu e la etaj:
-Ce faci aici? îl întreb eu în șoaptă
  Își pune brațele în jurul meu și simt cum îmi inspiră în păr:
-Trebuia să te văd.
-S-a întâmplat ceva?
-Nu.
  Râde ușor și mă mângâie pe obraz:
-Mi-a fost doar dor de tine!
  Zâmbesc și îl trage spre mine. Imi duc mâinile în părul său.
  E mai scurt decât era ieri. Degetele mele nici nu au ce să mai apuce.
Logan mă trage spre pat.
Ne întindem și așezăm pătura pe noi. Mă ia în brațe.
  Il iau de mână și tresar ușor:
-Mâinile tale sunt atât de reci!
  Il simt cum ridică din umeri:
-Am venit pe jos de acasă. A trecut in sfârșit valul acela de căldură.E o noapte răcoroasă.
  Dau din cap deșii mă gândesc la seara asta, când cu doar două ore în urmă, stăteam în curtea din spate, cu mama, îmbrăcată în pantaloni scurți și un tricou și nu îmi era frig deloc:
-Poți să te culci. O să stau o vreme.
-Te iubesc, Logan!
-Te iubesc Eliza Traynor! Mai mult decât am iubit vreodată ceva. Mai mult decât o să iubesc vreodată!
  Un profund sentiment profund de dragoste combinată cu puțină neliniște mă învăluie. Nu știu de ce, mă simt de parcă ceva greu imi apasă pieptul și nu mă mai lasă să respir cum trebuie.
  Mă cuibăresc mai bine în brațele sale și chiar înainte să adorm, mi se pare că Logan îmi șoptește ceva, dar nu sunt sigură dacă visez sau chiar spune ceva.
  Însă înainte să îmi dau seama, adorm.