Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Capitolul 22

    Lizzi

     Nici eu și nici Logan nu mai aducem aminte de episodul din fața casei.
  Însă îmi dau seama că totuși ceva se schimbă.
  Logan îmi spune cu fiecare ocazie cât de mult mă iubește.
  Petrece cu mine la fel de mult timp ca și înainte dar intr-o seară imi spune că o să vină puțin mai târziu deoarece iasă cu niște prieteni, ceea ce mă bucură chiar dacă nu îi spun lui asta.
  Totuși nu am mai deschis subiectul facultății. Mi-am dat seama că până la urmă nu e treaba mea. E decizia lui și doar a lui.
  Depinde de viitorul său și de tot ce o să își dorească să facă mai departe.
 
   ***

     Imediat ce simt mirosul mării zâmbesc.
  Logan mă ia de mână și mă descalț ca să simt cum nisipul imi mângâie tălpile și îmi trece printre degete:
-De data asta, am venit să facem baie.
  Imi șoptește el în păr.
  Imi scot hainele până când rămân doar în lenjerie și Logan face la fel.
  Mă ia de mână și alergăm spre mare.
  Valurile se sparg la mal dar noi mergem mai mult.
  Logan mă ia în brațe și eu imi incolăcesc picioarele în jurul taliei sale.
  Mă sărută apăsat, cu pasiune.
  Imi pun o mână în părul său și îl trag ușor cu cealaltă ii cuprind ceafa și îmi lipesc trupul de al său până când nu mai este nici un centimetru între noi.
 

   Când ieșim din apă, ne așezăm pe nisip.
  Eu mă pun în brațele lui Logan și ascult valurile. Pescărușii. Vântul.
-Acum apune soarele. mă anunță el Să știi că acesta a devenit momentul meu preferat din zi
-De când? îl întreb eu amuzată
-De când mi-ai spus că tu te gândești la mine precum la un apus de soare pe malul mării.
  Tace ca și cum ar admira peisajul:
-Acum înțeleg de ce asociezi imaginea asta cu mine. E chiar frumos.
  Il plesnesc ușor peste braț iar el își dă capul pe spate și râde.
  Apoi ii simt respirația pe păr:
-Te iubesc, Eliza!
-Te iubesc, Logan!

   ***

        Vineri dimineață, trec pe la Logan la spital.
  O asistentă mă conduce până la salonul unde e el:
-Hei, iubitule!
-Iubito!
Mă sărută:
-Ce lucrezi astăzi?
-Am de verificat niște fișe și să le organizez.
  Mișcă niște hârtii și mă trage să mă așez în brațele sale.
  La prânz, mergem și mâncăm la cantină apoi ne întoarcem ca Logan să completeze restul hârtiilor.
-Care e cel mai mare vis al tău?
  Mă întreabă el din senin.
-Ei bine, cred că e evident.
- Nu mă refer la asta. Doar să vezi. Vreau să spun, când o să vezi. Ce o să faci.
Stau putin pe gânduri:
- Dacă o să mai văd vreodată, mi-ar plăcea să călătoresc. Aș vrea să văd cele mai exotice și mai interesante locuri din lume. Dar tu? Care e cel mai mare vis al tău?
  Logan pare gata să răspundă:
-Ei bine...tușește. Cel mai mare vis al meu...tușește iar.
  Își drege vocea:
-...vis al meu...
  Dar vocea ii sună de parcă s-ar îneca și tușește iar:
-Logan? Ești bine?
  Se ridică de pe scaun și îi aud pașii grăbiți prin cameră. Încep să mă panichez:
-Logan?!
  Aud apa unei chiuvete și mă duc spre direcția aceea. Ii pun mâna pe spate:
-Vrei să chem ajutor?
-Nu.
Tușește iar:
-Sunt bine.
  Își drege glasul și după câteva clipe apa se oprește. Il aud cum își trage nasul și apoi sunetul șervețelelor când se rup dintr-o rolă de hârtie. Și la final coșul de gunoi:
-Sigur ești bine?
-Da. M-am înecat doar. Mi se mai întâmplă uneroi.
  Își pune mâna pe umărul meu și mă relaxez imediat.
  Ii zâmbesc:
-Pentru o clipă chiar m-am speriat. Ii spun eu
  Mă mângâie pe obraz:
-Sunt bine. Am terminat hârtiile. Putem să plecăm.
  Dau din cap și mă ia de mână.

   ***

   Acasă, mama, tata și Cristian sunt acasă.
  Tata și cu Cristian sunt în curte și repară un scaun iar mama pregătește cina:
-Bună, scumpo!
-Hei, mamă!
-Cina o să fie gata imediat și mă gândeam să încep să pregătesc o prăjitură. Vrei să mă ajuți?
  Dau din cap. Am fost destul de ocupată cu Logan în ultimul timp și nu am mai avut atât de mult timp să gătesc cu mama:
-Ar fi bine să te schimbi inainte.
  Ii aud pașii când se apropie spre mine:
-Ai niște pete mici pe tricou.
-Pete?
-Da. Par să fie...sânge?
  Tonul mamei devine puțin alarmat:
-Ah, am fost la spital astăzi. Probabil că am reușit cumva să mă pătez acolo.
-Sunt două pete micuțe. Abea le observi dar ar fi bine să îmi dai bluza asta la spălat.
  Dau din cap:
-In regulă. Mă duc să mă schimb și vin.
-Te aștept, scumpo!