-Îndata plec la lucru.
-Da,mamă.
Am tras scaunul de la geam într-o parte că să ascund sângele. M-am cățărat pe cel de-al doilea scaun din casă noastră,am aprins ochiul mașinii cu gaz și am pus ceainicul deasupra.
-Taie-mi niște pâine și picură untura pe felii. Pregătește câteva și pentru fratele tău.
Apoi a râs.
-Dacă mai rămâne ceva pâine ,arunc-o pe fereastră. Să vedem dacă îi place lui Stephen White ce mănânci tu la cină. Ce zici de asta?
N-am spus nimic. Am tăiat doua felii groase de pâine,iar pe restul am îndesat-o în spatele chiuvetei . Jamie nu intra oricum in casă decât după ce pleca mama,iar el împărțea întotdeauna mâncarea cu mine.
Cad ceaiul a fost gata, mama a venit să-și ia cana.
-Vad cum te uiți , fetițo,a zis ea. Să nu crezi că mă poți duce de nas. Ai noroc că te accept așa cum ești. Habar n-ai cat de rău ți-ar putea fi.
Îmi pusesem și mie o cana de ceai . Am luat o înghițitură și am simțit lichidul fierbinte alunecându-mi pe gat până in măruntaie.Mama nu glumea. Dar nici eu.
***Gata și cu capitolul 2. Pa,pa Prăduitorilor.***
CITEȘTI
Razboiul care mi-a salvat viața
Adventure***Știu că unii dintre voi știți povestea asta,dar îmi doresc să nu dati spoilere.Multimesc pentru înțelegere!*** In acesta poveste este vorba despre Ada, care , in ciuda piciorului său olog, a mamei ei care o urăște,reușește ca ea, împreună cu frat...
