-Ada! Pleacă de la fereastra!s-a răstit mama.
M-a apucat de braț, m-a tras, iar eu m-am rostogolit de pe scaun și am căzut pe podea.
-Il salutam pe Stephen White, atâta tot.
Știam bine că nu trebuia să-i răspund,dar uneori,mă lua gura pe dinainte.In vara aceea aveam să învăț să lupt.
Mama m-a plesnit. Tare. M-am izbit cu capul de piciorului scaunului și câteva clipe am văzut stele verzi.
- Nu vorbești cu nimeni!a zis mama. Te-am lăsat la geam de bună la suflet ce sunt, dar îl bat in scânduri daca mai scoți nasul; darmite sa vorbești cu cineva!
-Dar Jamie e-afară,am mormăit eu.
-Si de ce n-ar fi?a zis mama. El nu-i olog că tine.
Mi-am mușcat buzele împiedicând cuvintele să iasă și am scuturat din cap că să mă dezmeticesc. Apoi am văzut urma de sânge de pe podea. Dumnezeule! Nu-l curatasem pe tot,azi după-amiază! Dacă îl vedea mama,punea lucrurile cap la cap cât ai clipi și dădeam de naiba!
M-am târât pe fund până am acoperit pata de sânge și mi-am strâns sub mine piciorului beteag .
-Mai bine mi-ai face un ceai,a zis mama.
S-a așezat pe marginea patului și a început să-și ruleze ciorapii in jos ,fluturandu-mi pe sub nas picioarele ei sănătoase.
*** Știu că la prima vedere pare plictisitoare dar pe parcurs veți vedea că este foarte interesanta. Lăsați în comentarii părerea voastră, eu voi posta in fiecare zi ,la cate o ora târzie. Așa că..pa pa... Prăduitorilor***
YOU ARE READING
Razboiul care mi-a salvat viața
Adventure***Știu că unii dintre voi știți povestea asta,dar îmi doresc să nu dati spoilere.Multimesc pentru înțelegere!*** In acesta poveste este vorba despre Ada, care , in ciuda piciorului său olog, a mamei ei care o urăște,reușește ca ea, împreună cu frat...
