Intre vis si realitate

Chapter 4

-          Da. Am venit din Londra cu ai mei acum vreo cateva saptamani. Avem rude aici, cum am spus, pe matusa si am zis ca ar fi bine sa incerc si altceva, un alt mediu. O sa fim probabil in aceeasi scoala din septembrie. Inveti la Liceul Lime nu?

-          Invatam, da, accentua Irina cuvantul invatam. De ce ai vrea sa schimbi mediul Londrei cu mediul din oraselul nostru? Adica nu ma intelege gresit Somnium e un oras super, doar ca limitat si cam uitat de lume, iar Londra… ei bine Londra e mare, toata lumea stie de Londra.

-          Da, asa e, dar in Londra mereu ploua si nu e chiar o vreme care sa ma faca sa ma simt bine. Somnium pare un oras atat de linistit, iar casa pe care parintii mei au cumparat-o e super, asa ca de ce as vrea sa plec inapoi la ingramaditul nostru apartament, cand am o piscina in curtea din spate?

-          Wow, spun eu pentru ca Irina deja era data pe spate de toata afirmatia.

-          Da, isi baga Tom mana in par sa para relaxat. Puteti veni sa inotam impreuna intr-o dupa-amiaza, daca vreti normal.

-          Vrem! Spune Irina repede. Dar, isi pune mana paravan apoi adauga: ea nu inoata.

-          Te-am auzit, imi dau eu ochii peste cap.

-          E nu e nimic, te invatam noi, daca nu, poti face plaja pe margine, desi nu ar fi la fel de amuzant.

-          Eu ma duc la baie, anunta deodata Irina.

-          Vrei sa vin cu tine? O intreb eu.

-          Nici vorba, vrei sa il lasam pe englezul Tom singur?

-          Ookay, raspund eu. Scuze pentru prietena mea, ii spun eu lui Tom dupa ce Irina s-a indepartat considerabil. De fapt sa iti spun drept am cunoscut-o saptamana trecuta la cursuri si de atunci ne-am imprietenit. A si mersi ca nu i-ai zis de pupic, adica – ma inrosesc eu – nici ca ai avea de ce, adica a fost doar o chestie, ma rog sa o lasam balta.

-          Haha, stai linistita.

Ouch, afirmatia asta a durat.

-          Adica mi-am dat seama ca e o persoana care se baga prea mult in sufletul omului si nu vroiam sa spun ceva gresit, asa ca am omis partea aceea, adauga el repede, vazand ca mi-am schimbat figura.

-          Aa, da, normal, am incercat eu sa o rezolv. Si totusi de ce ai venit aici? Adica cum zicea Irina orasul nostru e super, dar Londra…

-          Hm.. pai.. a incercat el sa spuna, dar a zarit-o pe Irina intorcandu-se si a schimbat subiectul. Tu cum ai ajuns sa faci cursurile de pictura?

-          Cum? Hm, pai sunt pasionata de ele, am ras eu putin. Adica de pictura, de arta, m-am corectat eu repede.

-          Bun, am pierdut ceva? intreba Irina cand se aseza la masa. Sper ca nu. Deci cum ramane cu piscina aia? Intreba ea si ii dadu un pumn usor in brat lui Tom.

Tom se prefacu ranit, dar ii raspunse la intrebare:

-          Pai oricand vreti cred, doar ca nu astazi, pentru ca am alte planuri si nici nu mi-am aranjat lucrurile asa de bine prin casa.

-          Ok, atunci duminica? Sau sambata? Cum iti convine tie, dadu din ochi Irina catre el.

-          Duminca mai bine, chicoti el la incercarea ei de a flirta.

-          Bun, eu trebuie sa plec. Intre timp m-a sunat mama asa ca nu pot sa mai stau, dar ne vedem duminica, daca e. Dai toate informatiile lui Ioana si am incredere ca mi le va da si mie, spuse Irina. V-am pupat si pa! adauga ea repede doua bezele in aer si ne facu cu mana.