Spy Academy( În Pauza Pe Termen Nelimitat)

Sa incepem

Beatrice POV
Nu stiu cat timp a trecut de cand stau pe hol,total socata de ceea ce tocmai s-a întâmplat. Tipul ăla a aparut de naiba stie unde si mi-a spus sa tac..MIE! Nimeni nu a mai făcut asta pana acum. Cine se crede?!Si cine e tipul ăsta pana la urma? Trebuie sa țin minte sa îl întreb pe Caleb mai tarziu.Mai mult ca sigur un un băiat obișnuit ce s-a trezit într-o zi mediocra din viata lui mediocra și a fost acceptat la cea mai importanta scoala,iar acum are impresia ca le știe pe toate. Ei, înseamnă ca e de datoria mea sa îi arat cam cine face regulile pe aici. Și ce o sa mă mai distrez...

Dar acum ar trebui sa mă grăbesc la adunare. Îmi verific dispozitivul, sa fiu sigura ca mă îndrept în direcția corecta și pornesc spre amfiteatru. Pe măsură ce înaintez, pașii mei devin mai siguri, spatele mi se îndreaptă și pe buze îmi apare un zambet.Nu știu ce a fost în capul meu pana acum sau de ce m-a afectat atât de mult părerea unui singur baiat,dar nici nu mai conteaza.

Înainte sa îmi dau seama ajung aproape de intrarea în amfiteatru, unde am observat mai multe grupuri de elevi, semn ca nu am întârziat. Tocmai treceam pe lângă un grup de trei fete, care mi-au zâmbit.

-Buna, zise o fata înaltă, blonda cu ochi verzi. Eu sunt Dakota, iar ele sunt Bella și Miranda. E bine de știut ca nu toată lumea din academie e încrezuta, ele par foarte drăguțe.

- Buna, eu sunt Tris. Știți cumva cât mai e pana începe adunarea?

- Nu cred ca mai durează mult. De fapt poate ca ar trebui sa intram,a răspuns Bella.Ar trebui sa intram și sa ne găsim locuri.

Desi amfiteatrul este evident imens, nu îți dai seama de adevărata lui mărime decât după ce încerci sa înghesui cam 2500 de persoane în el.
Am mers în fata de tot, către tribunele celor din primul an.

- Beatrice! mă întorc și îl văd pe Caleb, alături de alți 2 băieți. Tata a spus ca ar vrea sa stăm lângă scena în stânga, ceva în legătură cu imaginea publica și nu știu ce prezentare a familiei perfecte, spune și își da ochii peste cap. Ah, și poți sa îți iei și noile prietene, se completează imediat când vede ca nu eram singura. Bună Dakota, o sa mă asigur ca ție îți păstrez un loc lângă mine, zâmbește el și pleacă.

- Stai puțin, mă oprește Dakota. Dacă tu și Caleb sunteți frați, asta înseamnă ca ești fiica directorului. Cum de nu ai menționat asta?

- Pai ne-am cunoscut cam acum 15 minute, dar as fi mai mult decât bucuroasa sa vorbim despre asta mai târziu, exact după ce îmi spui cum ai ajuns sa îl cunoști pe fratele meu atât de bine chiar în prima ta zi aici.

- De fapt eu sunt în anul doi, dar înțeleg ce vrei sa faci aici, răspunse si începem sa radem toate.

- Acum chiar ar trebui sa mergem sa ne așezăm. Hai fuguța-fuguța! ne zorește Miranda.

Adunarea a fost chiar plictisitoare, tata a vorbit incontinuu despre cum se așteaptă ca și acest an sa excelam, cum este atât de mândru de mine și Caleb și alte lucruri de genul. Desi ar fi trebuit sa fiu foarte atenta și sa le dau un exemplu celorlalti, simțeam ca dacă va mai continua mult timp sa vorbească, o sa adorm. Deodată am sesizat o mișcare în spatele scenei. Am încercat sa mă concentrez pe persoana care urca pe scena și când i-am văzut parul castaniu, ACEL par castaniu și l-am auzit pe tata prezentandu-l am simțit ca rămân fără aer. Nu se poate! Nu poate fi el! De ce singurul băiat care mi-a vorbit urat vreodată trebuie sa fie Four, cel mai bun student pe care academia l-a avut vreodata și conform dispozitivului mai este și mentorul meu !! Nu putea sa fie și el doar un simplu narcisist?!?!

Restul timpului a trecut ca prin ceata, imi amintesc doar cum tata a venit spre mine, urmat de EL.

-Draga mea, el este Four, după cum cred ca ai aflat deja, am cerut ca el sa iti fie mentor, deoarece știu cât de mult îl apreciezi, imi zise zambind, foarte mândru de faptele sale. Mda tata, hai spune-i ce părere buna am despre el și cum vorbeam într-una de el chiar zilele trecute, de parcă nu ar avea și așa o părere prea buna despre el.

- De fapt, cred ca ne-am întâlnit pe hol, dar mă bucur ca putem face cunoștință oficial,zise Four zambind timid. TIMID?! Nu e ca și când acum vreo ora mă acuza ca as fi o răsfățată.. Ce s-a întâmplat de se poarta atât de frumos? Și atunci mi-am dat seama, realizarea având un gust amar: se poarta frumos cu mine pentru ca e si tata de fata.

Asta trebuia sa fie cea mai frumoasa zi, dar sunt la academie de 2 ore și deja vreau sa mă întorc acasă și nici măcar nu am început antrenamentele sau cursurile.
Se pare ca va fi un început greu, dar dacă Four are impresia ca îmi este superior în vreun fel, eu sunt gata sa îi demonstrez oricând contrariul. Sunt gata SA INCEPEM pregătirea, chiar dacă asta înseamnă sa îmi petrec tot timpul cu mentorul/idolul- meu-care -nu-ma-suporta.
Dacă are impresia ca se va distra intimidandu-ma se înșeală amarnic.