Spy Academy( În Pauza Pe Termen Nelimitat)

Anul 2485

Beatrice POV
Multa lume spune ca nu orice iti doresti se indeplineste.
Acei oameni nu cunosc familia Prior...nu ma cunosc pe MINE.
Numele meu este Beatrice Prior, am 15 ani, iar astazi este cea mai importanta zi din viata mea. Astazi voi merge pe culoarele Universitatii Armstrong, scoala la care toata lumea viseaza, dar numai cei mai buni reusesc sa intre. Eu sunt printre cei mai buni, iar alaturi de fratele meu Caleb, care studiaza si el la U.A. suntem descendentii lui Thomas Prior, unul dintre cei trei fondatori, iar tatal nostru este Andrew Prior, directorul.
Ma mai uit o data la reflexia mea din oglinda apoi intru in dressing, optand pentru o rochie neagra de piele si ghete. Hotarasc sa imi prind parul blond cu o funda de catifea , urmand sa imi conturez ochii caprui cu dermatograf. Siiii...prin simpla apasare a unui buton "Enter" toata viziunea mea prinde viata.

Acesta este secolul 25, aproape toata viata ti-o petreci apasand butoane si privind cum se intampla "magia".
Dupa ce ma asigur ca arat perfect cobor scarile de sticla si ma indrept spre bucatarie,care este alba, de la mobilier la draperii, la podeaua din marmura si covorul pufos; cu exceptia veselei si a celorlalte lucruri specifice unei bucatarii, acelea sunt negre, oferind contrastul rece, perfect personalitatii familiei Prior.
- Buna dimineata, spun eu catre parintii si fratele meu care, cu toate ca stau la aceeasi masa, par veniti din lumi diferite.
- Buna dimineata, scumpo, spune tata rasfoind in continuare holograma cu stirile zilei.
- Deeeeci...astazi e ziua cea mare, spune mama privindu-ma mandra, lucru rar intalnit la Natalie Prior. Dar cred si eu ca e mandra, avand in vedere ca ambii ei copii au intrat la cea mai buna scoala din lume.
- Mda,nu e mare chestie, raspund nepasatoare.
- Mhm, sigur, si presupun ca asta nu era valabil noaptea trecuta cand chitaiai si sareai prin toata camera cu Susan, murmura sarcastic fratele meu, care nici macar nu s-a sinchisit sa-si ridice privirea din jocul lui de strategie.
Susan este cea mai buna prietena a mea, ne stim de cand aveam 2 ani, si ea este printre putinele persoane care stiu adevarul despre Universitatea Armstrong dinainte sa fie acceptati.
Cat despre Caleb, pai...el e doar Caleb, cel mai bun frate pe care l-as putea avea: nu prea vorbeste, dar e mereu acolo, gata sa te ajute.
- Ok copii, sunteti gata sa plecam? Vocea tatei il "trezeste" pe Caleb si il aduce pe Pamant, facandu-l sa isi puna in rucsac jocul si sa se ridice lenes de la masa.
- Bine, aveti grija, mult succes, ne ureaza mama, imbratisandu-ne pe amandoi.
Iesim in curtea din fata casei,iar tata ne asigura ca bagajele noastre sunt deja la internat. Deoarece sunt doar 2000 de elevi, care urmeaza 6 ani de academie, toti stam la internat, fiecare cu propria camera doatata cu cea mai noua tehnologie existenta, pe care o poate aranja asa cum vrea.
- Si cum va simtiti? Planuri pentru noul an? Entuziasmul apriape palpabil al tatei ma face sa zambesc.
- Nimic deosebit, raspunde Caleb asezandu-se pe locul de la fereastra al banchetei.
- Dar tu Tris? se intoarce tata zambitor spre mine.
- Pai, spe deosebire de fratele meu, care este in anul 3 si sunt sigura ca nu mai gaseste nimic interesant in " plictisitoarea" pregatire de a deveni spion, eu am agenda plina cu activitati si evenimente care ma vor clasa pe locul 1 pe lista pentru titlul de Printesa Spion.
Rasul sonor al tatei umple masina imediat ce imi termin fraza, in timp ce Caleb doar ma privea incruntat.
- Sunt sigur ca vei castiga, scumpo, atat anul asta cat si in urmatorii 5. Pana la urma, pentru asta este Balul Spionilor, pentru a celebra cei mai buni elevi si a le recunoaste meritele.
- Merci tati, imi pare rau doar ca Susan nu poate fi si ea aici.
- Stiu, printesa, doar ca astea sunt regulile. Susan nu a reusit sa ia probele, dar va fi la anul in programul Abnegatiei.
Sunt 5 mari factiuni in academie:
- ABNEGATIA - este factiunea in care se afla cei care nu au reusit sa ia probele de admitere, dar totusi au un anumit potential.
- ERUDITIA- factiunea alchimistilor, mai bine spus. Ei sunt cei care vor face dispozitivele spionilor in viitor.
- CANDOAREA- este factiunea unde se antreneaza "agentii de birou". Cand sunt initiati li se administreaza serul adevarului, astfel incat nu vor mai avea secrete.
- NEINFRICAREA- singura factiune unde sunt antrenati adevaratii spioni, agentii de teren. Ei invata cate putin din toate, apoi pleaca in misiuni.
- PRIETENIA- factiunea din care fac parte cei care se vor ocupa de recuzita, cum ar fi echipamentul spionilor, aspectul estetic al dispozitivelor, precum si de operatiuine sub acoperire, ei se ocupa de deghizare.
In urma unui test, adica a probei finale de admitere, se hotaraste in ce factiune te incadrezi.
Eu sunt la Neinfricati, iar Caleb este la Eruditi.
Fara sa imi dau seama am ajuns in fata portilor de fier ale academiei.
- Bine copii, va voi lasa sa va instalati, apoi ne intalnim in amfiteatru la adunare. In regula?
- Trebuie sa pleci deja? vocea mea trada dezamagirea. Dar la ce ma asteptam. Imediat cum e vorba de munca el se departeaza la mii de ani lumina.
- Scuze scumpo, trebuie sa merg la birou sa ma ocup de niste chestiuni de ultim moment. Si nemaiasteptand un raspuns a si plecat.
- Vei fi bine Beatrice? ma intreaba Caleb.
- A, mda, cred ca da. Raspund nefiind atenta din cauza tipului saten care tocmai a intrat in curte.
- Haide, te conduc la secretariat. Caleb incepuse deja sa ne croiasca drum prin curtea impanzita de elevi catre cladirea mare din mijloc, care presupun ca este cladirea principala.
- Am ajuns. tresar cand imi dau seama ca ne-am oprit.
Nu pot sa cred cat de radical s-a schimbat starea mea de spirit. Acum 3 minute eram supar bucuroasa, iar acum imi vine sa ma intorc acasa. Si ca totul sa fie perfect, nici nu pot virbi cu Susan. Regulile academiei: fara telefoane externe.
Nu stiu exact ce mi s-a intamplat dar nu imi place.
Fiind inca pierduta in ganduri ciocanesc la usa in timp ce Caleb pleca.
Am auzit un "Intra" asa ca m-am conformat, pasinf intr-o camera alb imaculat cu diferite nuante de albastru, specific eruditilor.
In spatele biroului se afla o femeie impunatoare, cu parul blond platinat aranjat perfect , ochi caprui incadrati de gene lungi bine date cu rimel si buze pictate cu multiple nuante de rosu. Arata impecabil in costumul albastru inchis asortat cu pantofii negrii.
- Eu sunt Jeannine, iar tu presupun ca esti Beatrice Prior.
- Tris, spun mecanic.
- Tris. Vocea ei ma face sa inghet. Aici este dispozitivul tau holografic. Ai in el toate informatiile posibile despre academie si orice altceva ai vrea sa stii. Ma intind automat dupa mica tableta neagra. Dar ma opresc brusc... cine e femeia asta sa ma faca pe mine sa ma simt asa?! Eu sunt Beatrice Prior si nimeni nu are dreptul de a ma intimida asa!! Ea este un simplu angajat.
- Multumesc, asta e tot. Vocea mea rasuna in birou, peretii plini de carti facand-o sa sune mai putenica decat mi-as fi dorit. Dar nu imi pasa. Trebuie sa stie care ii e locul.
Fara niciun alt cuvand ma intorc si ies pe hol. Imefiat ce usa se inchide in spatele meu inspir adanc. Si acum ca mi-am revenit pot studia cladirea.
Holul in nuante neutre incepea sa se aglomereze, probabil elevii se indreptau spre marea adunare. Ar cam fi cazul sa ma grabesc si eu.
Urmand indicatiile dispozitivului imi gasesc destul de usor camera. Cladirea 3, etaj 2, camera 825. Ma grabeam destul de tare, intrucat nu am avut timp decat sa imi schimb rochia de piele si ghetele cu o rochie neagra vaporoasa cu imprimeuri albe si niste botine de catifea.

Camera a ramas asa cum am gasit-o: mare, cu multe obiecte si culori pastelate, urmand ca eu sa o schimb mai tarziu cum doresc, cu ajutorul dispozitivului din perete.
M-am mai privit o data in oglinda si am plecat.
Desi eram " in intarziere" nu am putut sa nu ma opresc in fata holului care conducea spre biroul tatei si alte incaperi. Culoarul era incadrat de o bolta de marmura alba, iar la intrare erau sculptate litere aurii ce alcatuiau sloganul nostru " Everything is possible... If you are a spy".
Intorc privirea spre dreapta intamplator si il vad acolo, tipul din curte, cu parul lui saten bine pieptanat si pielea perfecta acoperita de costumul negru.
- Buna, spun zambind, iar el isi intoarce privirea, un zambet batjocoritor aparandu-i in timp ce ma studia. Deci sa continui.
- Eu sunt Beatrice Prior si..., incep, dar el ma opreste cu un gest al mainii.
- Stiu cine esti, cu totii stim. Cine nu ar putea-o cunoaste pe printesa lui taticu?! Nu pot sa cred. Baiatul asta isi bate joc de mine.
- Cum indraznesti?! sunt din nou redusa la tacere de acelasi gest.
- Foarte simplu. Si as aprecia daca m-ai scuti de fazele tale de diva. Nu ma intereseaza.
Si pleaca.
Ma umileste si pleaca. Bine ca holul era gol, dar nu conteaza. Tipul asta, oricine ar fi, va plati pentru asta. SCUMP.

Deeeeci asta e primul capitol. Ce credeti ca va face Tris? Si cine e tipul misterios? Ramane sa aflam in capitolul urmator. Eu una sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla. Pe data viitoare. Pwwwp