FIVE

Capitolul 24

   Vreau vacanţă! Mi-am spus luni dimineaţa când izbeam cu mâna de noptieră în căutarea ceasului să-i opresc alarma.

- Bună dimineaţa scumpo! M-a întâmpinat mama veselă în bucătărie.

   Eu m-am mulţumit să mormăi ceva de neînţeles şi i-am luat cana cu cafea în timp ce mă îndreptam spre scaun pe care m-am izbit fără vlagă.

- Nu bea cafeaua pe stomacul gol! Mi-a luat cana de la gură şi a pus-o pe masă, împingând farfuria cu ouă mai aproape de mine.

   Matt e un norocos că nu trebuie să treacă prin asta în fiecare dimineaţă. Deşi pe el îl trezeşte Fergus noaptea dacă fluturii cuiva scapă. Nici nu-i înţeleg. Fluturii sunt mai frumoşi liberi, decât într-un borcan sau altceva. Am terminat de mâncat şi mi-am băut cafeaua, apoi puţin mai înviorată am reuşit să leg un „Pa, mamă!” şi să ies pe uşă.

   Lola ne aştepta pe mine şi pe Ruby în faţa dulapului. Ne-am luat cărţile şi am intrat în clasă cu un minut înainte să se sune. Ruby a rămas singură în bancă, iar eu am vrut să mă aşez lângă ea, dar Devonian a trimis-o pe Lola lângă Ruby, lăsându-mă pe mine singură în prima bancă. Când am vrut să protestez, s-a deschis uşa şi a intrat un băiat brunet, cu ochi de un albastru rece ce mi-a făcut sângele să îngheţe.

- Bună dimineaţa! A spus acesta, apropiindu-se de Devonian şi... de banca mea.

- Bună dimineaţa. Tu eşti James, nu? Ia loc. I-a făcut Devonian semn spre banca mea, iar inima mi s-a oprit în loc când s-a aşezat lângă mine.

- Bună! Mi-a spus acesta, zâmbindu-mi şi fixându-mă cu acea privire pătrunzătoare.

- Bună! Am tuşit, dregându-mi glasul. Eu sunt Anna.

- James! Mi-a întins mâna, iar eu i-am întins-o pe a mea. Când acestea s-au strâns, privirile noastre au rămas blocate pentru câteva secunde, sau poate chiar minute.

   Ne-am îndreptat apoi atenţia către Devonian, dar nu auzeam nimic din ce spunea. Îi simţeam privirea lui James aţintită spre mine în timp ce încercam cu greu să mă prefac atentă la lecţie. În minutele ce treceau mi se trezea orice celulă din corp şi rămânea în alertă, iar când ora s-a terminat, eram complet trează şi mă chinuiam să nimeresc ieşirea.

- Anna! M-a strigat Devonian, făcându-mă să mă întorc.

   Lângă catedra lui era James, iar eu mă îndreptam către ei cu paşi domoli, încercând să par calmă.

- Da?

- Am văzut că vă înţelegeţi bine şi vreau să-i arăţi şi lui James liceul, ca să se acomodeze mai uşor. Îmi spuse acesta pe un ton poruncitor.

- Sigur. I-am zâmbit strâmb.

- Perfect! Să aveţi o zi bună! Mi-a zâmbit triumfător, dorindu-mi să-l lovesc cu buretele ca să-i dispară rânjetul de pe faţă.

   Eu şi Jameas am ieşit din clasă fără să scoatem un cuvând, iar abia după ce ne-am îndepărtat câţiva paşi de clasa lui Devonian puteam respira normal.

- Deci... ce oră ai acuma?

   James a început să se caute prin buzunare şi scoţând o foaie s-a uitat atent pe ea.

- Psihologie.

   Am rămas stană de piatră în mijlocul holului, holbându-mă la el.

- Oh, şi eu. Am reuşit să murmur, mai mult pentru mine.