Stop - Capitolul 2

23 2 0
                                    

Mi-am despachetat hainele si le-am zis parintilor ca am ajuns bine si sa imi trimita lucrurile. Deja urasc locul asta. De fapt nici nu stiu la ce ma asteptam. Adica credeam ca el va fi singur si ca ma va astepta pe mine. Ce proasta am fost daca credeam asta. Am dat drumul la muzica si incet-incet am adormit.

A doua zi cand m-am trezit m-am imbracat intr-un pantalon de trening si un tricou larg si am iesit sa ma plimb. Ma uitam la cladirile mari si ma gandeam: Ce caut eu aici? Am mers in cateva magazine si ma holbam. Am intrat intr-o cafenea si mi-am luat o cafea. M-am asezat la o masa de langa geam. Vizavi de cafenea era un Dojo. L-am vazut pe Leo ca intra acolo. S-a uitat o data in spate si m-a vazut. A iesit si a inceput sa fuga pana unde eram eu. In timpul asta eu am fugit la bae si m-am ascuns intr-o cabina. Am stat 10 minute si dupa am iesit. El facea poze cu doua fete. Dupa ce fetele au chicotit si au plecat el s-a asezat la masa unde am stat eu. Am vazut un domn mai musculos si am mers in paralel cu el, ca Leo sa nu ma vada. Cand am iesit am realizat ca eu ca sa merg inspre apartamentul meu trebuia sa trec prin fata geamului cafenelei. Am traversat, era o trecere chiar in fata cafenelei, si am mers pe partea cealalta a drumului. Am ajuns in fata Dojo-ului si am observat ca inauntru mai era doar un tip. L-am vazut pe Leo cum s-a ridicat si a traversat grabit. Am inceput sa fug si m-am uitat o data in spate. El fugea dupa mine. Cand am vazut ca semaforul era rosu am mers la dreapta. El inca era dupa mine. Ma strecuram cu greu printre oameni si atunci am vazut singura mea salvare: Sa ma ascund printre ei. M-am mutat in spatele tuturor persoanelor si dupa nu il mai vedeam pe Leo. Cred ca alergase mai in fata. Cand m-am asigurat ca nu mai era acolo am mers spre casa. Am auzit doua fete vorbind sa mearga in parc. Mi-ar placea sa ma plimb prin parc. Le-am urmat si am ajuns acolo. M-am asezat pe o banca si ma uitam la copii cum se joaca. Erau asa de draguti. O fetita blonda a cazut si un baietel saten a venit sa o ajute. Dupa au inceput sa se joace impreuna. Asa am fost si eu cu Leo. M-am ridicat de pe banca si am inceput sa ma plimb. Nu stiu cum am cazut, dar am cazut intr-un tufis. Ascunsi dupa era doi tipi care se sarutau. Cand m-au vazut au facut ochii mari si se vedeau ca erau jenati. M-am ridicat si m-am dus inspre casa. Am simtit ca cineva ma urmareste. Nu m-am uitat in spate si mi-am continuat drumul. Cand am ajuns acasa mi-am deschis televizorul si am inceput sa butonez. Am gasit un episod cu Leo din serialul ala. Juca impreuna cu tipa satena. Chiar erau amintirile noastre. Am inchis televizorul si cineva a batut la usa. M-am uitat sa vad cine e si era cineva de la posta. Am deschis si pe langa el erau multe cutii. Am semnat niste hartii si dupa el a plecat. Am bagat cutiile in casa si am inceput sa despachetez. Am aranjat tot si dupa cineva a mai batut la usa. Cand am vrut sa vad cine e nu era nimeni. Am deschis usa si in fata ei era un buchet de flori. Aveau inauntru si un bilet:"Imi pare rau ca te fac sa suferi! Dar asta a fost modul meu de a incerca sa mai diminuez durerea. Imi pare sincer rau si sper ca intr-o zi sa ma ierti. Cu dragoste Leo". Am luat florile si le-am pus intr-o vaza. Am luat biletul si l-am pus intr-o carte. Am adormit cu gandul ca nimic nu va mai fi la fel.

Dimineata nu stiu ce aveam, dar am luat buchetul de flori si am mers inspre Dojo. M-am uitat inauntru si Leo se antrena cu un domn. Am intrat si el se uita lung la mine zambind.

- Putem sa luam pauza? il intreaba Leo si acea persoana da din cap si pleca in alta camera. Buna! imi spune el si se apropie de mine.

- Am venit sa iti zic ca nu am nevoie de florile tale! ii spun si arunc florile la piciorele lui. Se uita dezamagit la mine, ba chiar era trist.

- Nu am vrut..... spune el si eu il intrerup.

- Tu nu ai vrut multe, dar mereu le faci! ii spun si el pare si mai trist.

- Imi pare r....incepe si eu din nou il intrerup.

- Mereu e aceasi poveste! Nu vrei, dar o faci! Ti-am mai zis sa ma lasi in pace! Macar atat poti sa faci! ii spun si vreau sa plec, dar cand am deschis usa vocea lui ma face sa ma uit la el.

- O sa incerc! imi spune slab si eu plec.

-O saptamana si 3 zile mai tarziu-

A trecut o saptamana de cand a inceput clasa a 12-a. Spre surprinderea mea m-am acomodat repede. Am intrat in echipa de majorete a scolii si am destule persoane cu care sa vorbesc. Apropo de prieteni, daca se pot numi asa, unul din ei e capitanul echipei de fotbal si e baiatul pe care l-am vazut ca se saruta cu celalalt tip. Ii era frica sa nu zic si de asta ma baga in grupul lui. Lumea a inceput sa imi zica ca sunt ,,populara,,. E duminica seara si eu stau sa ma uit pe YouTube. Am gasit un videoclip cu Leo. El spunea cat de recunoscator le ie persoanelor din jurul lui. El a si pomenit si de o muza si cand doamna a intrebat cine este el a zis ca e o persoana foarte importanta care i-a fost alaturi de cand era mic. Cand a fost intrebat daca e impreuna cu acea persoana el a zis ca nu a avut sansa sa mai tina legatura cu ea. El se mutase si numai amintirile cu ea i-au mai ramas. Asta a fost modul lui de a infrunta durerea. Doamna ia cerut sa ii zica un mesaj pentru fata aceea si el a zis ca lui doar ii este dor si ca si-ar mai dori o sansa, dar nu crede ca o sa o primeasca fiindca el mereu reuseste sa distruga tot ce e frumos in viata lui cand vine vorba de fete.

O lacrima mi-a cazut pe obraz si dupa m-am uitat la data cand a fost postat videoclipul: Acu 3 zile. Erau multe comentarii cu ,,Du-te dupa ea,, sau ,,Daca o prind pe fata care te raneste o omor,, sau ,,Fata e proasta daca nu se prinde ca o iubesti,,. Am inceput sa plang incet si dupa cred ca am adormit.

StopWhere stories live. Discover now