In editare❗️
... Este ceva neobișnuit la el. Se poartă ciudat. Prima data l-am văzut in acea noapte. Vreau sa aflu mai multe! El pe mine mă stie. Eu pe el nu.
.
.
.
.
.
Sunt Ivy. Ivy Baker...............elevă la un liceu din apropierea casei mele...
Mda. Ce pot să spun? 'Tu-ți ceasul! Aseară am uitat să-mi pun ceasul să sune. Nu cred că voi ajunge la prima ora la liceu. Sunt în ultimul an. În curând se apropie examenele. Nu am de ce să-mi fac griji, învăț destul de bine. Alerg. Mă strecor printre picăturile de ploaie. Calc în bălti, deranjând apa ce stătea acolo odihnită.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Văd clădirea liceului. Intru pe ușa acestuia. Merg liniștită pe holurile liceului. Îmi dau jos gluga din cap. Am părul făcut fleașcă de la ploaie. PERFECT! Deschid ușa clasei mele și intru. Rămân mască când îmi văd locul ocupat de o altă fată. Ce cauta ea acolo? Eu trebuie să stau acolo. Acolo lângă Alexa, una dintre minunatele mele prietene. Strâng din pumni nervoasă.
- Mă scuzați de întârziere nu știi să spui? A spus profesorul pe un ton apăsat.
- Mă scuzați de întârziere! A zis Ivy mimând ghilimele cu degetele. Ce cauta fătuca asta în locul meu?
- Eu am mutat-o acolo. Am vorbit de incident cu mama ta.
- ALEXA? Tu ai fost de acord? Intreba Ivy. Alexa râde, pe ea niciodata nu a interesat-o Ivy. Era mai mult o prietenie pe interes.
- Făra comentarii domnisoara! De azi încolo vei sta langa el. Domnul profesor a aratat spre el. Colegul nou venit la ei în clasă de 2 săptămâni. Nu vorbea cu nimeni. Stă doar în bancă. Ivy pufni. Se așeză lângă el, lângă perete. Profesorul își continuă lecția. Ivy nu putea să-și ia ochii de la băiat. Avea ochii albaștrii închiși, părul negru ca tăciunele. Era îmbrăcat în tricou negru și in blugi de aceiasi culoare. Era ca ea, o ,,umbră". Lui Ivy îi plăcea mereu să poarte culori închise, doar că mama ei nu era d e acord.
- Poți să nu te mai uiti la mine?! Ivy îngheță când ia auzit vocea. Trebuia să îi dea o replica bună, dar nu îi venea în cap niciuna. - Nu mă uitam la tine, ok?! L-a văzut cum a zâmbit în colțul gurii. Ea a obsevat ceva.... La gâtul lui era un lant cu o piatră turcoaz care lumina puternic. Ce e aia? A întrebat arătând spre medalion. El și-a pus mâinile peste piatra medalionului și a iesit din clasă în fugă. Ivy nu a stat pe gânduri și l-a urmat. Glasul profesorului se auzea până pe hol cum țipa după ei.
Băiatul a intrat într-o clasă. Ivy îl privea prin crăpătura ușii. Piatra medalionului lumina din ce în ce mai mult. - Stiu că te uiti la mine, nu sunt prost! Ivy a intrat în încăpere încet. - Cine ești? Și de ce luminează așa medalionul? A țipat ea
- Esti frumoasă, pari și inteligenta! A râs. Nu-ți bate căpșorul ala al tău cu chestii d-astea. S-a apropiat de ea, și-a pus mâinile pe umerii ei, zâmbind. Ai grija la umbre Ivy! Ne mai vedem. Ivy a vrut sa zica ceva, dar el deja a plecat. Ce umbre ...
,,Cine esti tu?" Se gandi ea. Privid geamul pe care a sărit el.
