•14•

15 0 0
                                    

-Eros?
.
.
.
.
.
.
.
-Trezeste-te!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
-Deshide-ti ochii frumosi pentru mine, te rog!

         Vocile sunau indepartate, de parca erau la doi kilometri distanta de mine. Dar in acelasi timp, le auzeam. O voce de baiat, asa de cunoscuta si de draga. Ce as da sa ma pot ridica acum. Stai, ce dracu, pot sa ma ridic.  Imi scutur capul si ma ridic pe picioare. Simt o durere ispitoare in piciorul drept, de parca piciorul este pe cale sa iasa. Ma uit in jos, si imi vad piciorul acoperit in frunze late si sfoara. Printre frunze puteam vedea picaturi de sange. Ii simt botul lui Akita lipinduse incetisor de piciorul meu. O mangai sa ii arat ca nu ma doare si ca sunt bine. Fix bine nu sunt acum.
-Ce s-a intamplat?intreb confuza.
-Ai lesinat in aer. Si cand aproape ne-am apropiat de pamant, mi-ai dat una in burta si ai cazut. Bine ca te-au prins frunzele astea mari, fara ajutorul lor probabil ai fi moarta acum, spune James.

       Ma pun in genunchi, si le spun multumesc frunzelor. Violet ofteaza.
-Bine, si inca o intrebare. Unde dracu suntem?
-Nu stim, undeva prin Europa. Nu am ajuns in Asia inca.
-Well, we are fucked,spun cu un zambet.
-Suntem bine, Akita este buna la mirosit. Nu-i asa Akita?intreaba Violet.

       Akita incepe sa adulmece teritoriul pe care ne aflam. Pana, am vazut in departare, o casuta mica de lemn negru, ascunsa printre copaci. Mi se pare foarte familiara, asa ca ne-am indreptat spre aceasta.
-Eros? Ce faci?intreaba James, prizandu-ma de mana.
-Locul acesta, mi se pare cunoscut.
-Daca este cineva acolo?
-Ai uitat ca eu sunt cel mai periculos om de pe lume?
-Da si sangerezi din picior.
-Sunt bine.

         Am batut la usa de doua ori. Nimeni. Dar se auzeau pasi inauntru. Apoi printr-o tablita mica, se vad niste ochii asa de cunoscuti, albastri ca cerul. Persoana striga surprinsa:
-EROS?!

        Vocea aia blanda si angelica, pe care nu am mai auzit-o de asa mult timp. Usa se deschide incet, si acolo era. Sora mea mai mare. In ochii ei se vedea fericire. Eram asa de fericita, pana mi-am adus aminte. Cum m-a lasat singura cu mama, deoarece avea varsta la care putea sa plece. M-a lasat singura in iad. Doar ca sa stea singura intr-o padure. S-a uitat la piciorul meu, si m-a luat din prima in bratele sale, si m-a pus pe o canapea, cat timp eu tipam la ea. Arata la fel cum arata inainte. Cu parul blond platinat si ochii albastri deschisi. Cat timp imi dezinfecta piciorul, se uita ciudat la parul meu, si fata mea. Mi-a pus incetisor mana pe cicatricea mea de pe spranceana, dar i-am palmuit-o rapid.
-Mi-a fost dor de tine,spune cu ochii pe piciorul meu.
-Bine,ii raspund rece.

         Se uita nervoasa la mine.
-Care-i treaba ta?intreaba.
-Oh nu stiu. Poate ca ma intalnesc cu sora mea, care m-a abandonat cu DEMONUL DE MAMA,accentuez pe ulimele cuvinte.
-Aveam voie lega...
-Nu imi paza de lege si cacaturi. Si dupa ce ai implinit 22 de ani, de ce nu mai luat cu tine. Stiu stiu, ai mai stat putin, puteai sa pleci la 18 blah blah... Dar in fiecare noapte, ups, unde erai? A da, in cluburi arucandu-te in bratele altora. Si unde eram eu? A da, batuta de mama acasa.

         Aceasta se uita in jos. Stiam ca ii pare rau, dar eu nu iert deloc usor. A plecat inainte sa o omor pe mama. Uneori uitam ca locuia in aceeasi casa, nu o vedeam aproape deloc. Si vorbele mamei mele imi rasunau in cap:"Sora ta Blair e mai buna decat tine!". Eram disperata. Voiam sa intru in gratiile proprii mele mame. Desigur, inainte sa moara tata, eu cu Blair eram cele mai bune prietene. Si ea a fost trista cand tata s-a dus, dar eu am fost distrusa complet. Nu avea aceeasi legatura precum o aveam eu si tata. Blair isi drese glasul:
-Cine sunt prietenii tai?intreaba.
-Nu e treaba ta,ii spun.

         Blair ofteaza trista. O vad pe Violet in fata mea cum isi da ochii peste cap, si James ramane nemiscat.
-Ce cautati aici?ma intreaba Blair.
-Am sarit dintr-un avion.
-CE? Ce ai facut?!
-Niste tipi voiau sa ne omoare sau ceva. Nici noi nu stiu. In loc sa ne duca in Anglia, ne ducea spre Asia.
-Aha. Si cum aveti de gand sa va intoarceti in Anglia?
-Mergem pana ajungem intr-un aeroport.
-Sa mergeti? Suntem prea departe.
-Unde suntem mai exact.
-Intr-o padure apropiata de Ucraina.
-Nu este asa de departe!
-Da, dar cu piciorul acesta nu o sa ajungi niciodata.

          Avea dreptate din pacate. Deabea ma puteam misca. Dar asta nu ma va opri.
-Nu conteaza,spun in timp ce ma ridic, ai masina?
-Am una de la mama.
-Desigur, spun si dau ochii peste cap, acum da-o.
-Ce? Nu.
-Tu mergi macar pe undeva? Stai izolata aici.
-Stii de ce nu pot iesi in lume.

          Oftez incet. Problema mintala a surorii mele a impiedicat-o sa faca asa de multe lucruri. In acelasi timp, ea si-a facut-o cu mana ei. Daca nu merge in baruri din prima.
-Bine,spune Blair si imi da cheile, si Eros? Ai grija te rog. Stiu ca nu iti pasa acum de ceea ce zic, dar ai grija de prietenii tai, si de Akita. Ce dor mi-a fost de Akita,spune cu un zambet trist.

         Spusele acesteia mi-au rupt inima. Nu voiam sa o las aici singura. Ce persoana as fi daca mi-as lasa singura familie singura? Oftez din nou si ii zambesc slab.
-Hai, in masina cu tine.

InsaneDonde viven las historias. Descúbrelo ahora