Psychoville

episodul 12

Îmi cer scuze că nu am mai postat de mult. Capitolul acesta era destinat sa fie cadou de Paște. Dumi îl terminase, însă eu nu am avut cum să îl postez. Așa că vă urez o lectură plăcută si ma voi revansa cu un capitol in avans ( in week-end).

Bineînteles că trebuia el să comenteze. Doar așa, ca să se alfe el în treabă și ca să mă enerveze pe mine.

Mă duc în camera mea îmbufnată. Îmi schimb rapid hainele, pielea îmi e deja lipicioasă de la cafea, însă nu vreau să ma duc sa ma spăl. Baia este la parter,iar Jase cu siguranță e la parter.

Îmi privesc rapid reflexia în ecranul telefonului. Încă nu pot să cred că e așa o mare diferență. Mă simt bine în pielea mea acum.

Încerc să termin cartea pe care am început-o fără ca alte gânduri despre buzele lui Jase sau despre patul moale al prietenului său să mă întrerupă. Dar nu reușesc pentru că la ora șase seara, o bătaie în ușă mea mă obligă să las cartea deoparte.

Credeam că este mama, chemându-mă la masă, însă deschizând ușa, am realizat că este Jase.  De când știe el să bată la ușă?

― Nu te mira atât, mârâie el în timp ce intră în cameră și se tranteste la mine în pat.

Degeaba bate la ușă daca intră ca un nesimțit, fără ca eu să îl poftesc.

― Ce vrei? Întreb, luând o poziție care să mă facă să par impunătoare.

― Aceeași Rose. Avem planri în seara asta.

― Planuri?! Eu nu mai marg la nicio petrecere nebună de-avoastră.

El râde, dandu-și capul pe spate într-um mod destul de drăguț. Drăguț în limita lui Jase.

― N-a zis nimeni de nicio petrecere. Mergem la film. Rulează American Psycho la cinematograful orașului, spune el rânjind.

Sunt șocată, iar el observă asta și începe să râdă zgomotos. Cât mă bucur că amuz un dobitoc.

― Să înțeleg că nu rulează nimic cu psihopați? Întreb, mutandu-mi mainile de la piept pe șolduri.

El râde si mai tare. Sângele meu începe să fiarbă. Uite așa mi s-a dus mie ziua de astăzi.

― Dacă ai terminat cu batjocorirea mea, poți să te cari.

Se oprește din râs pentru o secundă, cât să proceseze cuvintele mele, apoi începe să râdă din nou.

E nebun. E complet nebun.

― Rose a prins curaj.

Jur că mai am foarte puțin până să îl strâng de gât.

Se ridică brusc, de parcă mi-ar fi auzit gândurile.

― Îți platesc eu biletul, asa că fă bine și misca-ti fundul ala de mironosita cu mine. Fa bine si poarta ceva sexy, alfel voi fi nevoit sa te dezbrac și sa te car prin tot orasul asa, dezbracata. Iar fiecare persoana care se va uita la tine va deveni orb. Ma voi asigura eu persoanal de asta.

Tonul din vocea lui devine foarte subru, iar eu nu am pic de curaj sa mai zic ceva. Sa uita urat la mine, iar apoi pleaca, fara sa ma lase sa zic ceva. Am impresia ca se va intoarce incurand inapoi.

Ma asez pe pat si imi pun fata in maini, insa nu-mi ajuta bataile inimii sa se calmeze, ba chiar mai mult, lacrimi calde de cristal imi curg pe obrajii rosi, loviti de o rusine nemarginita.

Daca mama ar fi fost intelegatoare si mai putin oarba,acum am fi putut discuta ca doua prietene si ea m-ar fi dus departe de acest loc sumbru, unde simt ca sufletul mi s-a intunecat radical. Insa ea si-a pierdut orice insusire de mama cand l-a intalnit pe Greg. Este fericita, insa iubirea ei nu este suficienta si pentru mine si pentru sotul ei.

Lacrimile curg din ce in ce mai tare si cu cat incerc mai tare sa ma calmez, cu atat ma simt mai rau. Suspin violent incercand sa reprim durerea sa se manifeste, sa opresc lacrimele sa mai curga. Insa ele nu vor sa ma lase in pace. Iau una dintre perinele decorative si o strang in brate, urland mut, dar fara a ma ajuta cu nimic.

O s-o iau razna in locul asta, fiecare lucru ce-mi era odata sfant imi va deveni acum strain. Voi uita de mine si idiotul meu frate vitreg va continua sa ma manipuleze. Imi e frica. Imi e frica de el si de ceea ce este capabil sa faca. Pentru ca am observat. Tot ceea ce face este sa se hrănească cu suferinta mea. Si stiu ca daca m-ar vedea acum in râul meu de lacrimi, ar zambi ironic si satisfacut la mine.

Relizez rapid ca nu vreau sa ii ofer satisfactia asta, asa ca lacrimile mi se opresc aproape automat. Imi sterg chipul ud cu manecile si inspir si expir pana ce respiratia imi redevine stabila.

In cele din urma, ma linistesc. Dar cred ca ma linistesc doar pentru ca adorm.