Vipera roz

Capitolul 15

***

  Sunt îmbrăcată în rochia primită de la mama şi machiată puţin. Părul l-am lăsat pe spate şi i-am făcut nişte bucle. Ar cam trebui să mă mai vopsesc cu roz, dar mă mai gândesc.  Sunt gata!  Cobor jos şi îl văd pe Sebastian care mă aşteaptă în capul scărilor îmbrăcat la 4 ace. Arată sexi şi mă topesc când îi văd muşchii bine puşi în evidenţă de sacou. Mă undui puţin când cobor pe scări şi îl văd pe Sebastian cum se holbează la mine cu o poftă nemăsurată. Mă ţin de bară ca să nu cad pe scări din cauza tocurilor înalte. Ajunsă jos,  iubitul meu mă ia de talie .

  - Ca să fie surpriză trebuie să te leg la ochi, iubito. ȋmi spune el senzual.

  - Bine, tigrule! Am încredere în tine!

  Mă leagă la ochi cu o pamblica roşie şi mă ţin de braţul lui ca să nu mă împiedic. În maşină e linişte totală ,iar el îşi ţine o mână pe piciorul meu învelit de dentela rochiei. Mergem cam de o jumătate de oră, dar nu mă deranjează chiar deloc. E seară afară, deci va fi întuneric.

  Opreşte maşina şi mă ajută să ajung la " destinaţie ". Îmi dă pamblica jos şi rămân mută. Locul ăsta e uimitor şi am rămas fără cuvinte. Miroase a vanilie de la lumânările parfumate de pretudindeni. În mijloc e o masă perfect aranjată.

   Mă ajută să mă aşez şi de abia atunci observ că suntem într-o pădurice. Iubesc locul ăsta!

  - Îţi place aici?? mă întreabă Sebastian.

- Ador locul ăsta!  Te iubesc, tigrule!  îi spun fără ezitare.

  - Şi eu!  Dar mai e ceva...

  Vine lânga mine şi instant mă ridic de pe scaun.  Se pune în genunchi în faţa mea şi rămân fără cuvinte. Scoate din buzunar o cutiuţă mică de catifea.

- Te iubesc de când te-am văzut prima dată!  Mi-ai furat inima şi nu ai vrut să mi-o dai înapoi.  Nu aş putea trăi fără tine, tu eşti Soarele din galaxia mea, prima rază de lumină din întuneric.  Tu eşti planeta în care orbitez neîncetat . Eşti suflarea fără de care nu pot trăi . Toate acestea sunt prea puţine pentru a exprima tot ceea ce simt eu pentru tine! Vreau să trăim împreună până la bătrâneţe.  Te rog nu mă părăsi vreodată. Rose vrei să fii soţia mea??

  - Eu...

Te rog spune DA.  se gândeşte Sebastian.

  - Eu spun...  DA!!  DA mă căsătoresc cu tine!!

  Sebastian zâmbeste larg şi îmi pune inelul. Mă ia în braţe, mă învârte în aer. După mă sărută pasional. Îmi încolăcesc mâinile în jurul gâtului logodnicului meu. A durat o veşnicie acest sărut, dar nu mă deranjează deloc. Se desparte de mine pentru a lua aer, ne lipim frunţile şi spun :

  - Când o să fie nunta??

  - Mă gândesc să o facem peste 2 ani ca să nu fii aşa mică. Ce spui??

- Sună minunat, iubitule!! zic cu zâmbetul pe buze.  Trebuie să îi spun mamei! Şi nu sunt mică!!

- De fapt părinţii tăi ştiu. Prima dată te-am cerut tatălui tău şi mi-a dat binecuvântare sa. 

- Ce bine!!  Te iubesc,  Sebastian!! spun şi îl sărut scurt. Şi iubesc şi frumuşelul ăsta care stă pe degetul meu. Nu trebuia să îmi iei unul aşa mare!

- Am vrut să fie mare pentru ca să ştii cât de mult te iubesc! Să nu îl dai jos niciodată!  îmi spune serios Sebastian.

- Nici nu vream să fac asta!! chicotesc eu.

Mâncăm şi apoi mergem la o cabană din pădure care ( cum spune Sebastian)  ' e numai pentru noi'.  Are o privelişte minunată, mai ales când te uiţi prin peretele de sticlă.  Mă minunez de frumuseţea naturii şi simt cum două mâini protectoare mă înconjoară de talie. Îmi dă săruturi umede pe gât şi simt cum mă înfierbând. Simt suflarea fierbinte pe gâtul meu gol. Mă întorc cu faţa spre iubirea vieţii mele şi îl sărut cu toată iubirea mea. Mi-a fost dor de el când am fost plecată în Grecia, iar acum vreau să profit de timpul cu el.

  Îmi trage uşor fermoarul rochiei şi mi-o dă jos încet . Îi desfac lent nasturii  cămăşii şi i-o arunc pe canapea. Rămânem doar în lenjerie intimă. Mă ridică în braţe şi eu îmi încolăcesc piciorele în jurul lui. Nu întrerupem sărutul şi el mă duce în dormitor. Mă aruncă în pat şi el se pune deasupra mea. A fost o zi minunată şi continue să fie...