Jos era o scrisoare. O iau și o deschid
" Bucură-te cât mai poți de tot succesul ăsta. Știm amândoi cine erai în New York. Ar fi păcat să afle și ceilalți. Nu-i așa?"
>> Flashback<<
-Domnișoară Emily sunteți bine?
..
-Domnișoară Emily vă rog să deschideți ușa!!
..
(Aud cum ușa este într-un final deschisă și sunt sigură că o să trebuiască schimbată căci asta au cam stricat-o și până să văd cine a spart ușa, privirea mi se încețoșează și simt cum corpul meu face contact cu podeaua rece..)
-O nu, repede cheamă ambulanța, domnișoara iar a încercat să se sinucidă!
>>End of flashback<<
Ei bine, este ceva legat de trecutul meu, ceva ce nu am precizat.. Și anume ca i-am mințit pe băieți când le-am spus ca am plecat asa doar din cauza afacerilor părinților.. Ei bine adevărul este ca am plecat pentru că după acel incident.. am încercat de mai multe ori să mă omor.. Nu puteam să mă privesc în oglindă... Mă simțeam ultimul gunoi de pe pământ..
Nu că în New York treaba ar fi stat altfel.. Am avut și acolo câteva încercări.. Dar nu am reușit.. Părinții m-au dus într-un sanatoriu privat și am stat mult timp în cămașa de forță, izolată de ceilalți.. Nu primeam vizite.. Nici măcar ai mei nu veneau sa ma vadă... Într-un final am înțeles ca soluția nu este asta, ci trebuie sa am grija ca fiecare sa plătească pentru greșelile lor. După 4 luni în acel sanatoriu poreclit de mine,"micul meu infern", doctorii au considerat ca nu mai am tulburări psihice și ca pot merge acasă dar sa fiu atent supravegheată.
Timpul a trecut, am început să ies.. Mi-am făcut prieteni, și de acolo am ajuns sa particip la curse.
Gândurile îmi sunt întrerupte de câte Kevin care mă tot suna, asa ca ii răspund
E: Da Kev, unde arde?
K: Nicăieri. Sunt în fața casei, haide sa mergem la școală. Te aștept.
Și a închis..
Nici măcar nu am avut timp sa ii spun ca am și eu mașină și ca nu este necesar să se deranjeze sa vină după mine. Dar am ideea asta o sa o păstrez pentru mine. Astăzi voi merge cu Kev la școală..
Îmi iau geanta și plec spre mașina lui Kevin. Urc și nu ii spun nimic, acesta pornește motorul și pornim spre școală.
K: Nu ai de gând sa scoți niciun cuvânt astăzi?
E: Ba da, spun eu privind pe geamul plictisită
K: Observ.
Tot drumul nu a mai spus niciunul nimic..
Ajunși la școală, dau sa deschid portiera dar Kevin blochează mașina.
E:Heeei...
K: Am o surpriza pentru tine micuță Em
E: Și anume?
K: Atât de nerăbdătoare.. Spune și râde
E:Haide spune o dată,sunt curioasă
K: Nu îți pot spune acum, haide sa coborâm
Și Kevin coboară din mașină. Adevărul este ca m-a făcut foarte curioasă sa cad ce surpriza are pentru mine...
Mergem în clasă și ma duc în banca mea și a lui Louis. Ciudat este ca el nu era venit.. Probabil e cu iubita lui.
Orele s-au terminat și Louis tot nu a venit.
Ma duc la Kev sa îl întreb dacă a auzit ceva..
E: Kev..
K: Da Em?
E: Știi ceva de Louis?
K:Nu am auzit nimic de el..
E:Haide, du-mă la el acasă!
K: Em.. Ești sigură?
E: Foarte.
K:Începi cumva să simți ceva pentru el?
E: Nu, cum poți sa crezi așa ceva?
K: Pai de ce ai vrea sa mergi la el?
E: Pur și simplu trebuie.
K: Fie.
Ajungem în fața casei lui Louis.. Și în fața garajului său, era mașina lui.. Era boțită toată, se pare că a avut un accident.. Nu mai aștept și ma duc direct la ușa casei..sun la sonerie și iese mama lui Louis, doamna Alice era atât de tristă, și avea cearcăne..
E: Bună ziua doamna Alice..
A: Bună.. Ne cunoaștem cumva?..
E: Sunt colega lui Louis, Emily. Astăzi nu a venit la școală și ne făceam griji.. Acum ca am văzut mașina...
A: Ei bine... Louis a făcut accident aseară, este la spital.. Tocmai mă pregăteam să mă duc la el...
E: Dacă doriți vă ducem noi, aș dori să vorbesc cu Louis..
A: Oh drăguțo.. Louis este în comă... O sa poți doar să îl vezi...
E:Ppp..poftim??
A: Haide să mergem..
Pornim spre spital, nimeni nu zice nimic.. Era o liniște ca de înmormântare..
Ajunși la spital ne îndreptăm spre salonul lui Louis.. Mă simțeam ciudat.. Nu știu de ce.. Era ceva în interiorul meu..
A: Emily.. Dacă vrei poți să intri tu prima.. Voi aștepta pe hol.. Cred ca ai nevoie de ceva timp singură cu fiul meu.. Nu știam că are o iubită..
E: Nu sunt iubita lui.. El are o iubită.. Eu sunt doar colega lui de bancă.
Și intru în salon..
Ma uit la Louis și îl vad pe acel pat de spital.. Conectat la o mulțime de aparate.. Avea și câteva răni de la impactul mașinii.. Nu știam dacă sa îmi pară rău de el sau să mă bucur că într-un fel sau altul soarta a făcut dreptate..
Stau puțin așa și ies pe hol, lângă mama lui Louis.. Kevin a plecat imediat ce ne-a adus pe noi la spital, a spus ca o sa se ducă după Andy, să îmi aducă mașina.
Iau loc pe scaun lângă doamna Alice..
Ea sparge liniștea dintre noi.
A: Ai spus ca Louis are o iubită..
E: Da așa este.. Numele ei este Rebecca
A: Atunci de ce nu l-a căutat ea pe Louis? Tu ești singura care s-a interesat de el...
Dau sa ii răspund dar doctorul vine sa vorbească cu doamna Alice.
D: Doamnă Alice, trebuie sa va spun ceva în legătură cu fiul dumneavoastră. După ce o sa se trezească din comă, există probabilitatea sa nu mai poată merge.. Dar asta nu este singura problemă.. I-am depistat o tumoare cerebrală și o sa trebuiască să îl operăm..
Doamna Alice nu a mai rezistat și era sa cadă, noroc ca am prins-o la timp. M-a luat în brate și a început sa plângă.. Am stat asa ceva vreme..
Ceasul se făcuse ora 18...
A: Emily.. Poți sa te duci acasă.. Probabil părinții tăi te așteaptă acasă..
E: Părinții mei sunt plecați cu afaceri.. Locuiesc singură..
A: Atunci vrei te rog sa rămâi cu mine în seara asta?.. Îmi face plăcere să te am lângă mine.. Am impresia ca te cunosc de mult timp..
( Normal ca simți asta.. Ne cunoaștem mai bine decât îți poți imagina)
>>Flashback<<
L: Mamăăăă, am ajuuuuns
A: Bună Louis, deci ea este iubita ta Emi
E: Bună ziua doamnă Alice
A: Oh scumpo, spune-mi Alice. Acum haideți la masă că se răcește mâncarea.
>>End of flashback <<
E: Bineînțeles că o să rămân cu dumneavoastră.. Oricât aveți nevoie de mine.
A: Ești tare drăguță.. Îmi amintești de cineva..
E: De cine?
A: Acum ceva timp, Louis a avut o iubită tare drăguță, o chema Emi.. Nu știu ce mai face.. Fiul meu mi-a spus că a plecat din oraș.. Știu că fiul meu a rănit-o... Și știu că acum el plătește pentru acele fapte rele.. Dacă nu ar fi acceptat acel pariu prostesc.. Sunt sigură ca Emi era încă aici..
E: Ce pariu?
A: Ei bine, fiul meu mi-a spus după ce Emi a plecat din oraș.. Niște băieți mai mari, l-au provocat.. Să o ducă pe Emi într-o casă părăsită și sa abuzeze de ea.. El a făcut întocmai doar ca nu a abuzat de ea.. Mi-a spus că ea și-a pierdut conștiința și că apoi doar i-a rupt hainele și a plecat... Săraca Emi.. Cred ca îl urăște din tot sufletul pe fiul meu.. Și crede ca a fost abuzata...am încercat să o caut, sa vorbesc cu ea.. Dar nu am găsit-o...
Toate aceste vești m-au șocat... Nu știam ce sa mai zic... Louis nu a abuzat de mine...
E: Poate într-o zi o să o găsiți..
A: Ar fi cel mai frumos cadou de ziua mea, să îi pot spune ce ți-am spus și ție...asta și ca fiul meu să se facă bine..
E: Așa o sa fie doamnă Alice, totul o sa fie bine..
Era ora 20.40
E: Doamnă Alice?
A: Da Emily?
E: Mergem să mâncăm ceva?
A: Haide, este un local chiar peste drum de spital.
Când ne întoarcem înapoi...
