FIVE

Capitolul 23

- Fergus!

   Mi-a stat inima în loc când am auzit, iar o flacără a apărut deasupra noastră în timp ce ne uitam unul la altul cu ochii cât cepele, întrebându-ne ce să facem.

- Vino aici! Mi-a şoptit Matt şi ne-am dus la şifonier, mi-a deschis uşa şi m-am înghesuit acolo, apoi a închis uşa la loc şi s-a dus să vadă ce vrea Fergus.

- S-a întâmplat ceva? A întrebat el somnoros, căscând apoi ca să pară cât mai credibil.

- Iar au scăpat fluturii doamnei Nan şi te roagă să o ajuţi să-i prindă.

- La ora asta?

   Matt părea doar mirat după voce, dar eu aş fi vrut să pot ieşi din dulap să-i spun lui Fergus că la ora asta se doarme nu se prinde fluturi, dar mi-am vărsat nervii pe o cravată ce se bălăngănea prin faţa mea şi am ars-o pe jumătate. Sper că nu e cravata lui preferată, pentru că n-am ce-i face.

- Dimineaţă la prima oră?

- Voi fi acolo, acum chiar vreau să dorm.

   Fergus şi-a cerut scuze, apoi Matt i-a urat noapte bună şi a închis uşa după el la timp pentru că eu rămâneam fără aer în dulap. Am deschis uşa larg, în timp ce el venea spre mine, iar când am păşit afară dins-a auzit altă bătaie în uşă, mult mai timidă de data aceasta. Matt s-a dus să vadă cine e, dar eu eram sigură că era Lola, iar când s-a deschis uşa, înainte ca măcar Matt să ajungă la ea, Lola a apărut în prag.

- Cred că asta înseamnă că trebuie să plec, i-am spus lui Matt.

- Ce făceai în dulap? Se holba Lola la mine de parcă eu aş fi vrut să-i dau foc.

- Mă ascundeam de Fergus, ce altceva aş putea face? I-am răspuns în timp ce mă îndreptam spre uşă.

- Şi să-mi dai foc la cravate, a continuat Matt, înainte să apuc să închid uşa în urma mea.

- Noapte bună! M-am făcut imediat nevăzută pe hol, înainte să-i vină vreo idee..

   Intrând încet în camera noastră unde Nicole, Carla şi Ruby dormea lungite pe patul lor, ne-am furişat şi eu cu Lola în patul ce-l împărţeam. Ăsta îl numesc eu pat de regină şi cred că mi-ar prinde bine unul exact la fel acasă, doar pentru mine.

- Cum a fost? Am întrebat-o pe Lola după câteva minute în care încercam să adorm şi nu reuşeam.

- Prea puţin timp.

- Dar nu eu am fost cea care a dat iama peste voi în cameră să vă anunţ că trebuie să plecăm.

- Mâine ne trezim devreme şi nu vreau să fim obosite.

- De fapt e azi şi ce mai contează?

- A fost aşa frumos să stăm îmbrăţişaţi şi chiar dacă nu spuneam nimic, eram unul lângă celălalt şi asta conta.

- În fine...

- Am întrerupt ceva de eşti aşa morocănoasă?

- Nu tu, ci Fergus.

- Şi de asta i-ai ars cravata lui Matt?

- Într-un fel... l-a trezit în mijlocul nopţii ca să-i spună că i-au fugit fluturii uneia de pe aici!

   Lola a început să râdă, ţinându-şi mâna la gură ca să nu facă gălăge, făcându-mă să-i dau un cot în coaste. Dar asta nu a ajutat deloc. ba chiar a făcut-o să râdă şi mai tare.

- Şi nu ai reuşit să-l întrebi dacă vrea să fiţi împreună? M-a întrebat când în sfârşit s-a oprit din râs.

- Lola! m-am răstit la ea. Ne sărutam dacă nu venea Fergus!