Odisee Timișorene

Capitolul X - Unde-i Timișoara?! II

în care spune "Uhm... de ce Sparky vorbește și de ce mașina mea e un cal negru?!"

Îi scriu înapoi "Dă-mi adresa de la casa ta și o să vin pe la tine. Nu ești singura!"

Oana îmi dă adresa ei, intru în casă unde Cartof și Gelu dormeau. Cartof era sus pe Gelu, iar calul stătea ghemuit în living.

-Băieți! Trebuie să plecăm!

-Unde?! Sare Cartof fericit. Nu l-am văzut niciodată așa de entuziasmat.

-Plecăm în plimbare!

-Ok, Roxana. Dar să știi că nu pot să te duc fără echipament.

-Roxana, spune Christine, te rog să deschizi meniul, mergi la "Însoțitori", selectezi pe "Gelu" și acolo vei avea un set de echipament și alte lucruri. 

Hmm... am văzut o armură neagră, care arată relativ ușoară și o armură argintie, care e mai masivă. Am selectat-o pe cea neagră, iar în secunda următoare, pe Gelu a apărut o frumoasă armură neagră, mată. După care, am selectat potcoave tot negre, șaua care era vișinie spre fericirea mea și hamul. De asemenea, am pus pe spatele calului și două mici rucsacuri de călătorie. 

-Foarte frumos, Roxana! Acum, dă înapoi și selectează "Cartof". 

A apărut meniul pentru Cartof. A trebuit să selectez pe ce bază să crească... așa că am ales mobilitate ridicată și eficiență la monștri. De asemenea, i-am selectat o capă drăguță, vișinie și un medalion cu numele lui.

-Bun! Acum, te rog să te echipezi. Du-te la "Meniul Principal", "Eu", "Echipament". Vei avea acolo arma, armura și tot ce ai nevoie la nivelul 1.

Când le aplic, încep să strălucesc. Simt cum mă las în jos de la greutatea armurii și a armei "Athena" care stă în spatele meu, prinsă cu catarame de piele groasă. Părul se transformă într-unul prins în coadă, iar ochelarii apar pe față, în momentul următor, realizând că văd mai bine. 

-Christine, aseară, când am probat armura, nu era grea deloc. Ce s-a întâmplat?

-Se pare că funcțiile din joc nu permit greutate redusă la armuri. Nu îți face griji, odată ajunsă la nivelul 5, o să poți să activezi pasiva "puf" și totul va fi bine. 

-Ok. Deci, încă 4 nivele de chin. 

-Exact, Roxana. Ești pregătită să mergi spre prietena ta?

-Da! Dar, stai să împachetez apă, chiftele, mere roșii, mere verzi și cuburi de zahăr pentru companioni. M-am atașat de ei și nu vreau să se întâmple catastrofe.

-Foarte bine. Le poți stoca în inventarul calului și al câinelui, amânoi au destul spațiu. 

După ce împachetez și stochez tot, mă urc pe cal, iar câinele stă în spatele meu, pe bagajul calului.

-Să mergem! 

Calul pleacă la trap din casă, iar în urma noastră, Christine încuie ușa. Calul sare peste gard ---