Odisee Timișorene

Capitolul VIII - Tot în ceață!

totul din cameră lipsește. Mă mir că n-am observat cablurile care nu mai erau prinse pe pereți. Cobor la Cartof și îl priveam cu mânca chiftelele.

-Sunt delicioase, stăpână!

-Mă bucur. Totuși, spune-mi Roxana.

-Nu te cheamă "stăpână?!

-Nu. Mă cheamă Roxana.

-Toți anii ăștia am trăit în minciună!

-Haide măi puturosule, nu fă drame! Taci și mănâncă!

-Bine, Roxana!

Între timp inspectez casa... totul era foarte ciudat. Nu aveam televizorul, xbox-ul, colecția de figurine, prize, prelungitoare. Chiar și baia ducea lipsă de anumite elemente, cum ar fi micul calorifer care face căldură în zilele de toamnă-iarnă-primăvară și mașina de spălat rufe. În locul  caloriferului era un fel de candelă care, dacă era aprinsă, făcea căldură instant. Bucătăria era aproape la fel, nu lipsea mare lucru decât aparatul de făcut sandviș, toaster-ul, alarma pentru fum, iar frigiderul parcă era din lemn, dar totuși.. genera răcoare. Avea o culoare mov.. și foarte difuză. 

Dintr-o dată, se aude un sunet de tropăit din garaj! Merg cu mare grijă și deschid ușa încet. De regulă, cum deschideam ușa, se vedea bordul de la mașina aia cumpărată și nefolosită. Deschid ușa mai larg... și aprind candelabrul.. că erau candelabre peste tot! Mă uit în spatele ușii și văd un cal maro cu stea albă în frunte. Rămân șocată pentru un minut, dar îmi revin pentru că ador caii! Decid să vin spre el, se pare că nu are nicio problemă cu oamenii... îl mângâi pe bot și îi admir coama și coada. Se rupe firul! 

-Unde mi-e mașina și de ce este un cal frumos în garaj?!

-Da, sunt frumos! Mă cheamă Gelu, îmi pare bine! Cum te cheamă?

-Ce?.. stai mă. Mă... cheamă Roxana. Încântată!

-La fel, Roxana! Auzi, ai niște fân?

-Ăhm... nu. Dar cuburi de zahăr și mere ar fi ok?

-Desigur! Sunt cam lihnit de foame.

Ies din debara șocată și aproape de a leșina din nou, dar mă țin bine pe picioare! Merg spre bucătărie și calul în spatele meu.

-Auzi... cine te-a învățat să tropăi pe aici de voie?

-Da' ce are, Roxana? Sunt și eu ființă cu inimă! 

-Într-adevăr. Mere verzi sau roșii?

-Amândouă.

-Bine. Uite aici.

-Multumesc, Roxana!

Cât timp calul rumegă, vine și Cartof. Se uită la Gelu și începe să-l miroasă.

-Roxana, ăsta-i un câine nou? Credeam că eu sunt singura ta iubire!

-Cartof, ăsta-i un cal. Tu mereu vei fi special pentru mine. El este Gelu, calul care a apărut în debara, iar mașina a dispărut.

-Îmi pare bine, cartof cu blană și nas lung. Spune calul care este extrem de satisfăcut de mere și cubulețele de zahăr.

-La fel, domnule câine mare cu o chestie albă în frunte. Câinele fiind indignat.

Cât timp câinele și calul povesteau anumite chestiuni, simt nevoia să ies afară la aer, așa că mă încalț și deschid ușa ---