Kamikai

|Prolog|

       Miracolele există o singură dată.

A doua oară ce sunt? O acțiune făcută din pură întâmplare sau din munca depusă de fiecare?
Va rămâne un mister, bănuiesc.

      Dar miturile există? Știm că e o poveste ce poate sau nu poate fi adevărată.
Bănuiesc că a fost o pură coincidență ceea ce mi s-a întâmplat.
Se spune că, oameni nefericiți au multe vise. Sunt ele puține, însă sunt dorințele propriei vieți. Sunt sigur că toți au așa ceva, nu?
Ei bine, mereu priveam cum oamenii își îndeplineau visele. Erau fericiți de ceea ce făceau, cum ar trebui să o facem fiecare. Eu nu îmi permiteam acest lux de a "visa la prostii".

     Nimeni nu te-a întrebat: "Ce vrei să te faci când vei deveni mai mare"? Puteam răspunde, oare, "să mor"? Nu, nu puteam. Sufletele se gândesc la moarte atunci când nu au pentru ce lupta, cam pe asta mă bazam eu. Nu aveam vise și nici pentru ce să îmi zbat capul, deci răspunsul meu ar fi fost să mor.
Până când... chiar s-a întâmplă asta. Și vă spun, în momentul în care ești aproape dus, atunci realizezi că ai pentru ce lupta. Cum regreți că pleci din lumea celor vii fără să-ți lași amprenta, parcă mâncat de întuneric.

Eu mă numesc Revi, Revi Kasai, și asta este povestea mea.

 —Hei! Nu ești cam încrezut? Nu vorbi doar de tine! Aceasta este povestea noastra, povestea în care ne-a fost dată încă o șansă la viață.

 —Tu ești cam încrezută, Rukia! Lasă-mă să termin ce am de spu- dar da, ai dreptate, aceasta nu e doar povestea mea. E povestea tuturor! Sper ca acest Miracol să fie auzit mai tare ca tunetul, nu crezi?

—Și eu sunt de aceeași părere. A trecut așa mult de atunci, zise oftând fata ce ședea lângă mine.

—Oftează, oftează în continuare, dar știu că nu te vei plictisi niciodată de halima asta!