Before

10. Barbat adevărat?

     — Foarte bine! Sper ca sunteți pregătiți! exclamă tipul zâmbind malițios.

    Rainer închisese muzica ce până atunci răsuna la boxe, afișând o expresie serioasă. Aceiași fată care dăduse startul întrecerii dintre Jess și Nick veni din nou și se așeză în fața mașinilor, unduindu-și formele în lumina farurilor.
     Mirosul de benzină și de cauciucuri se răspândi în aer, iar tumultul motoarelor mă străbătu din cap până in picioare.

     — Pe locuri, strigă fata.

     — Gata, motoarele bubuiră.

     — Start! Brațele îi căzură pe lângă corp, iar mașinile au trecut în zbor pe lângă ea.

     M-am grăbit să ajung lângă pista, împreună cu ceilalți oameni pentru a privii mai bine, de data asta, din nu știu ce motiv, eram mult mai îngrijorată și nu îmi puteam da seama ce tot mi se întâmpla. Deși nu îmi plăcea să recunosc, îmi făceam griji pentru Rainer. Blake putea face ceva dubios și l-ar fi putut răni, indiferent de ce se întâmplase între noi, nu voiam sa pățească ceva.

     Rainer își calcula mișcările, încetinind ca să intre în curbă, după Blake, în timp ce acesta accelera mâncând pământul. Tacticile lui Rainer erau cu mult superioare față de cele a lui Blake, de parcă Blake conducea până când mașina lui ajungea bucățele, în timp ce Rainer își calcula fiecare mișcare. Ambele mașinile derapează în curbă, declanșând un nor de praf în aer spre deliciul publicului. Rainer accelerează și îl ajunge pe Blake din urmă continuând cursa în competiție directă.

     Inima începuseră să îmi bată cu putere iar stomacul mi se strânse de emoție și adrenalină. Haide, Rainer! 
     Mi-am mutat privirea prin mulțime și am putut să observ pe Lola aproape de mine butonându-și telefonul. Poate că eu mă îngrijoram degeaba pentru el, când iubita lui nici nu acorda prea multă atenție întrecerii. Sau poate, știa deja că o să câștige și aștepta marele final. 

     Într-un final, la ultima curbă, Rainer era în fața lui Blake iar spectatorii eliberează pista înnebuniți, privind mașinile care tunau pe lângă ei. Mașinile erau atât de apropiate, încât nu-mi puteam da seama cine câștigase.
Imediat ce ambele mașini opriră motoarele, toată lumea năvăli spre ele țipând.

     — Ai văzut cine a câștigat? Jess s-a îndreptat spre mine nedumerită.

     — Nu. Tu?
     Dădeam din cap negativ încercând să țin pasul cu ea prin mulțime.

      Jess mă apucă de mână și mă trage după ea spre cele două mașini unde se afla deja toată mulțimea.
     Ne apropiem de mașini și observ ca șoferii stăteau nas în nas, transformând "evenimentul serii" într-un scandal monstru. Scandalul serii, m-am gândit chicotind.
     Ne ducem mai aproape ca să auzim mai bine ce se întâmplă, când Lola își întoarce privirea furioasă spre mine făcându-mă să mă opresc.

     — Nu te-ai putut abține fără să îmi tai calea și să intri pe banda mea? L-am auzit pe Blake spunând printre dinți.

     — Nu ți-am tăiat calea, am câștigat, spune Rainer.
     Blake își bagă degetul în fața lui Rainer în timp ce vorbea cu el iar Lola ajunge în fața mea cu mâinile în sân.

     — Îți place să îl privești, nu-i așa? Mă întreabă ea. Dar asta e tot ce poți face, a continuat. 

     — Lola, nu-i așa? Am întrebat-o iar a încuviințat din cap. Încerc să mă bucur de seara asta, iar tu ai venit exact în punctul culminant. Dă-te la o parte, te rog.

     — Eu câștig, Rylee, mi-a spus apoi i s-a alăturat unei fete la aproape un metru de mine. 
     "Eu câștig, Rylee" Dacă se referea la Rainer, aș fi vrut să știe că nu aveam niciun fel de intenție să îi întru în grații. Aveam doar un sentiment ciudat pe care nu îl puteam controla în preajma lui, și grija banală de a nu face accident. Ambele sentimente trebuiau să dispară.

     — Să mai vi pe aici atunci când o să înveți să îți controlezi mașina, și poate când o să afli cum se comportă un bărbat adevărat. 

     — O să mă înveți tu ce înseamnă să fi bărbat adevărat ? A strigat Rainer spre el.

     Își adună sprâncenele de parcă era cea mai mare grozăvie pe care o auzise, apoi se întoarce spre mulțime, cu mâinile ridicate în aer strigând pe un ton sarcastic aceași întrebare.

     — Bărbat adevărat? A pufnit din nou.

     Și-a trecut privirea prin mulțime și pentru câteva secunde ajunsesem să facem contact vizual, care, a durat doar până când Lola, își făcuse apariția și se lipi ca scaiul de el. Îi puse o mână pe obraz iar cealaltă îi se plimba pe spate. Scufundându-și limba în gura lui, îl săruta încet și adânc, punându-și la bătaie tot corpul.
     Rainer și-a trecut o mână peste talia ei, apoi a deschis ochii fără să se desprindă din sărut, și m-a privit. De ce ajunsesem să mă simt ca naiba? De ce o săruta pe Lola și se uita la mine?

     Afurisita de mulțime nu putea aclama mai tare, iar eu nu puteam face nimic înafară de a sta la locul meu și a continua să privesc scena.

     Să-l ia naiba!