Before

8.Nu te flata singur.

     — Vrei să mă ți de mână până acolo? L-am întrebat când observasem că nu mai zicea nimic.  
     Și-a dat ochii peste cap apoi s-a întors cu spatele la mine și a înaintat pe hol. 

     După două minute am intrat și eu la ora de engleză și m-am așezat la locul meu obișnuit încercând să îl ignor pe Rainer. 

     — Mă bucur că ai putut să îmi vorbești fără să mă numești nemernic, mi-a spus încet fără a atrage atenția profesorului. 

     — Nu te flata singur, dacă mai aștepta-i câteva minute, sunt sigură că erai surprins câte sinonime puteam găsii, îi răspund rapid și îmi întorc atenția spre caietul meu de notițe. 

     După ce s-a terminat ora, m-am grăbit să ies și să ajung la mașina Jessicăi îndeajuns de repede.

     — Parchează aici, îi spun prietenei mele imediat după ce ajungem în fața fast food-ului.

     — Chiar trebuia sa venim aici? întreabă Jess vizibil iritată.
     Ochii mi se fac mici și o privesc aproape râzând.

     — Au cei mai buni hamburgeri din oraș, spun apoi intru în local.

     Nu puteam să îi spun că nu apucasem să mănânc nimic la cantină pentru că din cauza Lolei și a lui Rainer, am făcut drum întors. Așa că ne-am așezat la o masă mai retrasă așezăm apoi o chelneriță se apropie de noi și ne ia comanda. Privirea mi se îndreaptă spre ușă când Trevor însoțit de încă un băiat intră pe ea. Era îmbrăcat cu o cămașă neagra și niște blugi la fel, și poate arăta chiar mai bine după întâlnirea noastră de ieri. Sau poate era doar îmbrăcat în negru. Mă privește apoi se duce în partea opusă. M-a ignorat total.

     — Cel care a intrat acum nu e Trevor? întreabă Jess întorcându-se spre ei.

     — În persoană, spun gesticulând cu un cartof prăjit.
     O parte din mine încerca să îl ignore, însă cealaltă se gândea intens de ce nici măcar nu mă salutase. Puteam să jur că Rainer și-a lăsat amprenta prin toată chestia asta.

     — Sunt sigură că Rainer i-a spus ceva, spun și îmi afund picioarele mai mult sub masă, lăsându-mă să alunec pe canapeaua de piele pe care stăteam.

     — Rylee, putem să plecăm? Într-o oră trebuie să ajung undeva. Era serioasă ceea ce înseamnă că era important.

     — Pot termina de mâncat? Am întrebat-o iar ea a încuviințat din cap. 
     După încă cincisprezece minute, cerem nota și așteptăm ca chelnerița să vină.

     — Pot sa știu unde mergi? O întreb dar sunt întreruptă de Trevor și chelnerița care ajung în același timp în fața mesei noastre.

     O privesc pe Jess dar părea să fie la fel de confuză ca mine. Trevor și-a scos portofelul apoi a luat nota de plată din mâinile ei. A scos banii, iar chelnerița a plecat.

     — Nu trebuia să faci asta, i-am spus ridicându-mă de la masă împreună cu Jess. L-am lăsat în urmă iar când am ieșit i-am auzit pașii în spatele meu. Trântesc ușa nervoasă în timp ce o urmez pe Jess la mașină.

     — Rylee, lasă-mă să îți explic.

     Urma să îmi explice de ce mă trata de parcă nu existam sau să îmi dea detalii despre ce se întâmplase între el și Rainer?

     — Nu. Vreau. Explicații! Rostesc fiecare cuvânt clar și răspicat sperând să mă fac înțeleasă.

     — Rylee, doar ascultă-mă, spune și mă trage de mână înapoi. Îmi aduceam aminte când obișnuia să facă asta când eram împreună, iar eu ajungeam acasă cu o vânătaie în jurul încheieturii.

     — Trevor, dă-mi drumul. Mă doare, i-am spus, de data asta mai încet în încercarea de a îi atinge coarda sensibilă. A continuat să mă strângă de încheietură, așteptând să mă dau bătută și să ascult ce avea de spus. Încă o dată, începea să facă o scenă care nu era deloc în favoarea mea. 

     Motorul unei mașini se aude din spatele meu, ceea ce mă face și pe mine dar și pe Trevor să ne întoarcem privirile spre locul de unde venea mașina. Nu el din nou.

     Un Ford Mustang GT, negru, parchează lângă mașina lui Jess. Rămân încremenită când îl văd pe Rainer coborând din mașină. Ne privește pe amândoi apoi apucă telefonul și trântește portiera în urma lui. Se apropie de noi sorbindu-l pe Trevor din priviri. Puteam să citesc în privirea lui destulă ură încât ar fi putut să îl omoare în orice minut. Dar de ce îl urăște atât de mult?

     Trevor îmi dă drumul la mână apoi se îndepărtează de mine în timp ce Rainer se îndrepta spre noi. Era la mai puțin de un metru de mine, și brusc un zâmbet îi apare pe față apoi își schimbă direcția de mers către băiatul cu care Trevor a venit mai devreme. Mă chinuiam să ghicesc ce jocuri voia să joace cu noi. 

     Jess a asistat la toată scena de lângă Mercedes-ul GLA negru pe care îl conducea. Am tras o gură mare de aer și cu pași repezi ajung lângă ea făcându-i un semn pentru a ne urca în mașină.
     Nu mai puteam sta aici nici măcar încă două secunde. Mi-am pus centura, iar când Jess era pregătită să pornească motorul, bătăile din geamul meu m-au făcut să tresar și să mă întorc.

     — Coboară, mi-a spus el.

     Am dat din cap în semn că nu, iar el a insistat , făcându-mi semn din cap să cobor. Părea nervos, așa că mi-am desfăcut centura și am coborât lângă el.

     — Ai nevoie de ceva? L-am întrebat încercând să par relaxată.

     Era mult mai înalt decât mine, îi ajungeam cu puțin peste umăr și nu îmi plăcea cum se uita la mine de acolo de sus. Mă făcea să mă simt mică și neînsemnată.  

     — Dă-mi mâna, a spus încet, atât cât să aud doar eu.

     Am ridicat mâna de care Trevor mă strânsese acum câteva minute, iar el a privit-o pentru o secundă, apoi și-a plimbat degetele mari peste semnul care probabil urma să se transforme în vânătaie. Mi-au trecut fiori prin tot corpul când l-am simțit plimbându-și degetele pe încheietura mea. 

     — Nemernicul, a spus în șoaptă. Nu voia ca eu să îl aud. Urcă în mașină, mi-a spus apoi s-a întors cu spatele la mine.