Imagines

4. Harry

Imi urasc viata, si nu spun asta doar pentru ca stau intr o celula de politie acum. Am incercat orice, absolut orice imi sta in putinta ca sa devin ceva ce nu sunt, si iata ma aici, stand pe banca asta de metal, asteptand ca mama sa vina sa ma scoata pe cautiune caci inca sunt minora.

Prea multe informatii? Atunci hai sa va explic cum sta treaba.

Inca de cand m am nascut, mama a incercat sa ma faca sa fiu perfecta. Rochii apretate la dunga, fara nicio scama, parul prins mereu in coada si niciodata ciufulit. Ajunsesem sa fiu tocilara scolii, liceului, orasului, a tuturor. Ma saturasem sa fiu asa, aveam nevoie de o schimbare, aveam nevoie sa aflu daca asta sunt eu sau daca asta este ceea ce vrea mama sa fiu.

Schimbarea a venit acum trei saptamani, atunci cand mama a fost transferata din DC in New York, la alta filiala. Acum incepeam o noua viata, nimeni nu stia ca am fost sau ca sunt o tocilara, nimeni nu stia de rochiile perfect calcate sau nescamosate, nimeni nu stia cine sunt; si era mai mult ca perfect.

Urma sa fiu transferata la liceul din centru, cam departe de apartamentul meu si al mamei care era pe la periferie. Ceea ce era si mai bine, era faptul ca liceul incepea abia dupa doua zile si aveam timp sa scap de hainele plictisioare si sa abordez un alt stil, un look nou. Asa ca toate rochiile mele au fost inlocuite de blugi stramti, tricouri inchise la culoare si bocanci in loc de balerini. Urma sa devin o varianta noua a mea, o varianta mai buna, o varianta mai rebela.

Apoi liceul a inceput, si tipic pentru eleva cea noua, m am lovit de cineva. Nu, nu era un tip din echipa de football, sau cauta-problema a liceului, nu era un tip deloc. Era Helen, o pustoaica micuta de statura, slabuta si cel mai important, prima mea prietena de acolo.

Ea mi a explicat cum sta treaba pe acolo, ca exista un baiat rau, -de ce nu ma mira?-, care face mereu probleme liceului si care umbla mereu cu tipe. El, ei bine, el trebuia sa fie biletul meu spre succes, sau cel putin asa credeam atunci.

Helen m a avertizat de sute de ori sa stau departe de el, caci o sa ma transforme in alta victima a lui, insa asta era exact ce doream. Doream ca el sa ma faca a lui, sa stie lumea ca el a fost al meu, sa stie lumea ca sunt alta pe lista lui Harry Styles.

Voiam sa fiu populara, voiam ca ceilalti elevi sa se fereasca din calea mea cand paseam pe hol, sa se auda sunete de uimire si sa intorc priviri asupra mea. Credeam ca va fi usor, ca el o sa ma vrea exact asa cum se intampla mereu, iar eu o sa i cad in plasa asa cum nu se intampla niciodata in cartile pe care le citeam pe ascuns ca mama sa nu ma prinda. Era o ecuatie simpla, sunt noua, el e rau, vreau atentie, el vrea distractie, el ma vrea pe mine, iar eu pe el.

Insa asta nu i deloc o poveste de dragoste, o stiu si o stiti si voi, insa nu cautam iubire, cautam atentie, iar daca Harry Styles era avionul catre culmile popularitatii, atunci vreau un bilet la clasa intai.

Prima data l am vazut in parcarea scolii, fuma. Nu arata asa de periculos pe cat imi fusese descris, insa era frumos si cu siguranta înconjurat de fete. Voiam sa fiu si eu acolo, sa il privesc mai de aproape si sa ii simt mirosul. Voiam sa devin una din papusile lui, chiar voiam asta.

A doua oara cand l am vazut, a fost si prima oara cand i am auzit vocea. Groasa, puternica, dar totusi blanda si melodioasa. E ceva ce vrei sa auzi si injurand dar si soptind. Era ceva divin, ceva de pe alta lume. Insa asa sunt toate lucrurile interzise, nu i asa? Frumoase, iti sar in ochi din prima si te dezmiarda pana intr un punct. Din acel punct esti pe cont propriu. Asa cum sunt eu acum.

Stiam ca nu trebuie sa i vorbesc, stiam ce o sa se intample daca o s o fac, stiam toate pericolele care se puteau intampla, insa am facut o in pofida tuturor interdictiilor. Ceea ce ma duce cu gandul la a treia oara cand l am vazut. Eram la cantina, asa ca m am asezat langa el. M a privit cu o spranceana ridicata, era confuz si intrigat in acelasi timp. Nu mi a spus nici macar un cuvant, a asteptat ca eu sa fac primul pas. Si l am facut.

"Tu esti tipul ala rau, Styles, nu i asa?" I am marait numele, incercand sa par cat mai sexy, aratand probabil ca o toanta.

"Iar tu esti o pustoaica in cautare de atentie, nu i asa?" M a luat el in ras.

Asa de usor de citit eram. Stiam asta, nu eram deloc buna la actorie. Nu stiam sa mi ascund sentimentele, sau sa mint, insa nu l puteam lasa sa ma doboare doar din atat.

"Este ceva gresit in asta?"

"Poate, depinde ce imi dai la schimb ca sa te fac populara."

Si ce ii puteam da la schimb? Bani? Un tip ca el inoata in bani.

"Pe mine." I am spus serioasa

Chiar eram dispusa sa ma culc cu el pentru popularitate? Poate. Eram proasta daca o faceam? Cu siguranta.

"Esti virgina?"

Cuvantul ala imi da fiori. Inca de cand abia imi venise prima data menstruatia, mama mi a repetet si interzis sa ma aproprii de baieti pana cand o sa fiu in stare sa traiesc singura, imi spunea ca virginitatea este cel mai de pret lucru si ca trebuie sa tin cu dintii de ea. Insa era chiar asa? Nu dau doi bani pe ea, vreau sa scap de ea cat mai repede si vreau sa devin populara. De asta trebuia sa tin cu dintii, de popularitate. Asta era important pentru mine atunci.

"Da, pana in varful capului. Nici n am mai vorbit cu un baiat inainte." I am recunoscut.

Era adevarat, era prima data cand vorbeam cu o persoana de sex masculin. Tata a plecat cand m am nascut, iar mama m a dat la o scoala in care eram 25 de fete intr o clasa. Aripa fetelor era diferita de a baietilor, asa ca 11 ani de invatamant nu am avut ocazia sa am iubirea mea de liceu, asa cum toate pustoaicele au.

"Mh, plimba ursul atunci."

"Poftim?"

Eram socata. Nu asta cauta el? Fete neatinse ca sa se laude cu ele?

"Nu mi o trag cu virgine." A ridicat din umeri, ridicandu se de la masa din cantina.

Asta a fost si ultima data cand am vorbit cu el. Am spus vorbit, nu tipat, caci pana acolo mai avem putin.

Zilele treceau, eu deveneam invizibila iar, si daca nu as fi fost tipa cea noua nimeni nu m ar fi bagat in seama. Helen continua sa imi spuna sa renunt la planul meu idiot de a deveni populara caci nu avea sens, insa nu aveam de gand sa renunt.

Asta ma face sa ma gandesc la saptamana a doua din liceu, cand am imprastiat zvonuri prin tot liceul cum ca Harry Styles si cu mine am facut o. Toata lumea ma credea acum o tarfa, insa nu intelegeam de ce. Ce e asa gresit? E doar un tip cu care "am facut o", nu tot liceul. Insa, spre surprinderea mea, asta nu a durat decat vreo 3 sau 4 zile pana cand sa ajunga la urechile lui Styles si sa anuleze orice zvon, spunand ca el nu si ar trage o cu o neatinsa.

Ultima saptamana a fost cea mai grea, a treia mi a pus capac, la propriu. Daca nici asta nu ma face populara, arunci nu stiu. Daca faza cu nou venita nu a durat mult, nici faza cu sexul, arestul unei minore ar trebui sa imi impace agitatia interioara si sa ma faca populara. Nu planuiam sa ajung la politie, intr o celula infecta si cu o mama nervoasa care o sa ma pedepseasca pe viata, insa a meritat sa incerc.

Daca era un lucru la care Styles tinea mai mult decat la reputatia lui, acela era masina. Nu ma interesa pretul, cum arata sau culoarea, sincer, insa asta era frumoasa, a dracului de rapida, si a naibii de sexy. Nu credeam ca puteam spune asta despre o masina, insa masina lui era senzuala si feroce in acelasi timp. Ma facea sa ma gandesc la o cursa ilegala ce il avea ca si premiu pe Harry Styles in persoana.

Daca nu a vrut sa se culce cu mine sau sa accepte zvonul cum ca am facut o, aveam de gand sa ii vandalizez masina. Nu am apucat sa i fac multe, doar sa i sparg doua roti, sa ii rup o oglinda si sa i zgarii vopseaua, caci sirenele de politie s au auzit si planul meu s a dus pe apa sambetei. Am fost dusa la sectie, aruncata in celula si iata ma acum aici.

Asa ca, daca aveti o prietena pe nume Helen care va spune sa nu muscati din fructul cunoasterii, nu o faceti. S ar putea sa va oraviti, caci asta a fost Harry Styles pentru mine, un fruct otravitor din care nu m am putut abtine sa nu musc.