Imagines

2. Harry

"Stiu ca nu esti nebun!" A tipat Lena catre Harry.

Ochii lui s au ridicat spre chipul ei, privind o cu atentie.

"Ce vrei aa spui cu asta?" A soptit 'inocentul' ce statea pe patul din camera sa.

"Tu ai inscenat tot, nebunia, faptul ca intrii la reabilitare ca sa nu te duci la puscarie. O sa te torn chiar acum!" A spus bruneta, privindu l  in ochi pe criminalul, care intr adevar avea o minte bonlava la ce plan nascocise.

Niciun om intreg la minte nu s ar fi gandit sa se prefaca nebun ca sa scape de pedeapsa pe viata.

Insa se pare ca nu si Harry Styles.

*Flashback*

"Ce avem aici?" Spuse Cole catre Mira care tinea un clipboard in mana, pe el fiind prinse niste foi cu date referitoare la omul ce se afla in camera alaturata, privindu l prin geamul-oglinda.

Tehnic e un geam caci se vede prin el de pe o parte, dar pe cealalta parte era ca o oglinda. O sa l numim geam-oglinda.

Continuand, Mira isi ridica ochii din foi si si ajusta ochelarii pe nas. Blonda isi drese glasul inainte de a i comunica lui Cole datele.

"Harry Styles. Sustine ca nu a comis nicio crima, chiar daca exista dovezi ce l incrimineaza la locul crimei, filmari si chiar sangele victimelor pe hainele lui."

"Cliseic. Criminal incriminat care neaga." Isi dadu ochii peste cap Cole.

Ambele perechi de ochi s au intors spre usa, vazand o pe Lena care tocmai ce intrase in camera in care se aflau cei doi.

"Merg sa vad si celalalt caz si revin. Nu intrati la el." A spus Cole in timp ce parasea incaperea.

Mira si a dat ochii peste cap. Era inspaimantata de astfel de cazuri, ea ocupandu se doar cu informatiile, Cole era cel care lua interviurile, iar Lena lucra in parteneriat cu ei, fiind doctorita la spitalul din centrul orasului.

Dintr odata, criminalul din camera alaturata a inceput sa loveasca cu catusele in masa de metal, ca mai apoi sa se loveasca frenetic, dureros si repede cu capul de marginea mesei, muchia lasand un indent in fruntea lui, sange incepand sa i curga.

"Fa ceva!" A tipat Mira sper Lena care privea la randul ei, ingrozita scena din fata lor.

Bruneta a iesit imediat din camera, intrand ca un fulger in cealalta. Baiatul cu parul negru si ravasit continia sa se loveasca cu fruntea de muchia mesei.

"Nu sunt un criminal!" A urlat acesta, lovindu se iar si iar.

"Hei, uita te la mine!" A tipat Lena, facand un pas spre el.

"Nu, nu sunt un criminal!" Plangea si urla acesta.

"Nu, nu esti unul. Uita te la mine." A soptit, de data asta, Lena.

Baiatul doar a ramas cu fruntea lipita de masa. La inceput, bruneta a crezut ca Harry a lesinat, insa spatele lui se ridica repede, respirand sacadat.

Atunci cand Lena a observat ca el nu avea de gand sa o priveasca, a decis sa se aproprie de el, lasandu se pe vine langa el, privindu l pe sub masa, vazand ca el avea ochii deschisi, lacrimi curgand din ei. Bruneta si a asezat mana pe coapsa lui, mangaindu l cu blandete, vrand sa l calmeze.

"Nu-nu sunt un criminal..." a soptit Harry.

"Stiu, esti doar bonlav. O sa am grija de tine. Doar lasa ma sa te ajut." A soptit aceasta.

El era uimit de prostia ei, ea chiar il credea nebun mintal, ceea ce era bine.

"O sa te ducem la spital, la centrul de reabilitare si o sa avem grija de tine, bine? Doar spune mi numele tau mic."

Blandetea ei il facea pe criminalul cu sange rece sa aibe resentimente, sa i para rau ca se prefacea nebun.

"Harry." A spus el incet. "Ce e aia reabilitare? O sa ma raneasca?" S a prefacut acesta in continuare.

"Eu sunt Lena, si nu, Harry, nu o sa te raneasca nimeni, vreau sa te ajut sa te regasesti." A spus ea amabila.

'Sa ma regasesc? Of, micuta Lena, daca ai sti...' a gandit Harry, dand apoi din cap frenetic, ca si cum ar avea un fel de tic, anume sa repede o actiune la nesfarsit.

"Ce faci acolo, Lena? Pleaca de langa el!" A tipat Cole, dand buzna in camera unde se aflau cei doi.

"E bonlav, Cole. Are nevoie de noi!" A tipat Lena apoi, ascunzandu l pe Harry in spatele ei, formand un scut.

Dupa multe discutii referitoare la boala existenta sau inexistenta a baiatului, care se presupune ca a macelarit 3 femei si un copil fara mila, Harry se afla acum intr o camera de spital pentru boli psihice, peretii ei fiind tapitati cu plus, tocmai pentru a impiedica incidentele de genul celui de mai devreme, cand cretul isi izbea  capul de muchia mesei.

Hainele lui negre ce erau patate de sangele victimelor pe care le a ucis, au fost schimbate cu o camasa larga si niste pantaloni albi. A strambat el putin din nas, insa nu de fata cu cineva, caci planul i ar fi fost compromis.

Dupa cateva luni la reabilitare, dupa zeci de teste si tratamente, totul era clar pentru Lena.

Harry mintise.

*Prezent*

"Ceea ce ma doare cel mai tare este ca am crezut in tine, Harry. Am crezut ca ai ceva, stateam noaptea cu tine in camera asta doar fiindca refuzai sa dormi, sa mananci. Am avut atata incredere in tine si tu... ugh!" A spus cu dispret Lena, privindu l pe baiatul carliontat si cu ochi verzi ca ii furasera inima.

"Lena, trebuie sa intelegi ca nu am avut de ales." A incercat el sa se scoata.

"Corect, era ori reabilitarea, ori celula penitenciarului." A ras ea amar.

"Lena, te rog nu le spune. Te implor." A rugat el, punandu se in genunchi in fata ei, ochii lui fiind inlacrimati.

Harry stia ca nu i putea rezista daca plangea, profita de slabiciunile ei chiar si acum, cand era pe cale sa l parasca.

"O sa l sun pe Cole chiar acum." A oftat bruneta, Harry prinzandu se de picioarele ei, exact ca un copil mic si plangacios ce nu si primise jucaria.

"Lena, te rog. Te implor. Nu ma trimite acolo!" A tipat el, in sus, catre ea.

"Oh, acum nu mai esti mare si tare? Ai ucis 3 femei si un copil, 4 oameni au murit din cauza ta. Trebuie sa platesti pentru asta." A spus ea serioasa, lasandu se pe vine langa trupul lui.

"Dar m am schimbat, Lena..." a soptit el indurerat.

"Harry, oricat de mult as vrea sa te ajut, nu pot. Nu am de ce sa te mai tin aici. Nu esti nebun." A soptit ea, privindu i ochii mari si verzi.

"Ba da, sunt nebun dupa tine." A murmurat acesta, moment in care buzele lor s au unit intr un sarut micut, insa plin de pasiune.