Anul 2028... un an al realizărilor în România, pe partea tehnologiei mai ales. Dar să știți că este și anul cu cele mai mari bug-uri. Vrei să treci strada? Stai! Semaforul arată culorile curcubeului, iar mașinile pe hidrogen nu se mai opresc! Aștepți 45 minute până când vine echipa de intervenție pentru a repara un amărât de semafor, mai ales într-un oraș mare precum Timișoara. Stau pe bordură, pregătindu-mă să pun piciorul pe zebră.. în spatele meu o adunătură de vreo 200 de persoane furioase și cu ochii în telefoane își scriu ofurile pentru că au pierdut 45 de minute prețioase. Da, sunt prețioase pentru oricine, mai ales pentru mine! Astăzi se lansează primul joc bazat pe controlul minții, iar eu trebuie să stau la semafor. Într-un final se face verde și pornim cu toții spre destinațiile mult așteptate. Puteam să merg pe altă rută, dar ar fi fost o oră de mers pe jos pentru că s-au construit mult mai multe clădiri și nu mai există scurtături. Dacă semaforul nu s-ar fi defectat, aș fi fost în 15 minute acasă.
Măresc pasul spre casă încântată datorită primului joc lansat în Europa bazat pe controlul minții. Ajung în fața casei mele, o căsuță cu etaj și destul de micuță pentru o persoană și cățelușul său. Să nu uităm de mașina care stă în garaj pentru că încă mi-e frică să mă apuc de șoferie. Din moment ce mi-am dedicat un buget pentru achiziționarea unei mașini... mi-am propus s-o și cumpăr. În perioada achiziționării eram foarte optimistă și voiam să fac școala de șoferi, dar un accident produs în parcarea corporației pentru care lucrez m-a făcut să-mi schimb viziunea din nou pentru șoferie. Toate la timpul lor!
Deschid ușa, ca de obicei, beznă și un aer proaspăt și revigorant datorită geamului din hol care e în permanență deschis în zilele de primăvară-vară. Mă uit la scări, observ câteva jucării lăsate de căteluș. Intru în living și ca de obicei, Cartof doarme pe spate pe sofa cea nouă și aspirată în fiecare zi. Doarme cu limba scoasă și mai și sforăie, tipic unui corgi pembroke welsh puturos și totuși, destul drăguț cu blănița cafenie pe spate, un colier alb pe lângă gât și papucei tot albi la fiecare lăbuță.
Deja mă săturasem de sforăiturile câinelui...
-Cartoooooooooooooooooooooooooooooooooof!
Câinele se oprește brusc din sforăit și țintește ochii spre mine cu o mare ciudă. De parcă visa ceva frumos și eu i-am stricat acel vis. Știind că minunatul Cartof nu va mai dormi până la ora de somn, urc la etaj și intru în camera de gaming. O cameră acoperită cu vată anti-fonică de culoare neagră și spoturi luminoase pe tavan. Aprind PC-ul care are în alcătuire piese pe care le veți ști și voi in 2028 și 4 monitoare. Primul pentru jocuri, al doilea pentru muzică, al treilea pentru Photoshop și al patrulea pentru monitorizarea 24/24 a casei. Uneori, monitorul pentru Photoshop îl folosesc pentru site-ul corporației. Acea corporație se bazează pe un birou imens de traduceri și voice-acting unde lucrez și eu de 3 ani pentru zona de verificări a traducerilor din diferite limbi.
Toate monitoarele se aprind, având un wallpaper albastru închis. Intru pe site-ul de unde îmi voi comanda jocul și alte aparate pentru funcționarea completă a acestuia. Completez formularul pentru comanda, de preț nu îmi pasă. Am așteptat 2 ani și desigur că am făcut economii. Am apăsat pe "Trimite comanda", iar printr-un mail mi se spune că tot ce-am comandat va ajunge cu o întârzâiere de 2 zile deoarece liniile sunt foarte încărcate în țară cu o astfel de comandă. A fost momentul când mi-am dat seama că nu voi fi singura care va juca ---
