X.

50 8 33
                                    

Ziua următoare nu începuse nici pe departe a fi ciudată. Din contra, era chiar una maleabilă. După o laudă intensă primită de la trainerii lor de la cursurile de produs muzică și după o recomandare în fața celorlalți colegi, cei doi părăsiră incinta cu o expresie ce inspira mândrie. Erau mulțumiți de realizarea lor, în special Abi, care până la urmă, se scremuse la propriu pentru această piesă.
În apartamentul lor, totul se schimbase. Orice conformitate la o înțelegere normală între ei dispăruse, revenind acea stare greoaie asemănătoare cu ziua trecută. Firesc, Abigail se regăsi în balconul specific, alături de telefonul ei și de o ceașcă de cafea. Lovea ecranul transparent cu încăpățănare, tastând parcă din ce în ce mai repede.
Când Yoongi intră și el cu cafeaua lui pe balcon, așa cum îi devenise obișnuința, Abigail se strâmbă.

- Numai când mă gândesc la vinul de ieri mi se apleacă, afirmă ea.
- Și mie, adaugă el, nu știu ce-i cu mine.

Evident că știau amândoi de ce li se apleca, doar nu degeaba s-au bătut amândoi ieri cu un biet radio. Of, cum au putut ei să suporte așa ceva?

Abigail continuă să trimită mesaje, dându-i impresia lui Yoongi că de fapt ar juca Piano Tiles.

-S-a intamplat ceva?
-Nu, nimic special.

Yoongi doar dădu din cap și-și fixă privirea pe orizont, dând cafea pe gură.

-Luna viitoare aveam comeback....nu mai avem.
-A, era tot ce a spus el.

Problema îi era acum clară. Își lăsă telefonul în dreptul ei și luă și ea o gura de cafea uitându-se moleșită la același orizont la care se hlinzea și Yoongi.

-De ce nu îți scoți o piesă vocal? Sau un mixtape cu piese vocal.
-Nu știu.
-Te-ai gândit până acum la asta?
-Sincer, e prima oară când îmi trece cu adevarat prin cap.
-Și, nu ai vrea?

Se așeză pe scaunul legănător pe care stătea întotdeauna.

-Nu știu ce să spun. Nu cred că ar ieși.
-Sunt destul de sigur că ar ieși.
-De ce?
-Nu știu asta, răspunse imediat pe un ton cât se poate de sincer, însă, dacă mă gândeam că nu ar ieși, crezi că te mai întrebam?
-Bine punctat.
-Te ajut eu cu tot, desigur. Vreau să spun, poate colaboram cand ajungem acasă. Devin și eu producator oficial iar, zâmbi.
-Ha, exclamă cu falsitate, deci vrei doar să profiți nu?
Îi privea profilul cu un zâmbet pe buze, apoi se întoarse și el. Și din două zâmbete se ajunsese la două perechi de ochi ce se priveau intens. Nu mai zâmbea nimeni. Și când se bucurau și ei că momentul greu trecuse.
Și acum ce era de făcut? Să se uite în altă parte și să-i înghită vizual liniștea și aura? Să se uite în altă parte și să transforme momentul acesta încărcat într-un moment poate jalnic?
Ryu se hotărâse să sune iar Abigail îi închise imediat, însă, Yoongi tot tresări făcând un pas în spate. Slavă ție Bethoveen, că ai compus frumoasa simfonie care l-a băgat pe el în sperieți! își trase sufletul apoi continuă.

-De ce ai închis?
-Nu am chef să vorbesc la telefon acum, era Ryu.
-Ryu, aaa, colega ta cu voce groasă?
-Da.
-Mai e și Yuna, tipa care știe să danseze.
-Exact.
-Sunteți foare apropiate, bag de seamă.
-Da, vorbim tot timpul.
-Și eu vorbesc tot timpul cu Namjoon. Tipul îmi este cel mai bun prieten.

Se pare că Yoongi cunoștea Outsider mai bine decât ar fi crezut ea vreodată.

-Dacă te aștepți să îți cunosc colegii de dansuri sportive, poți aștepta mult și bine. Ai noroc că te știu și pe tine.
-Wow ar trebui să mă simt binecuvântat.
-Chiar ar trebui. În Germania lumea nici nu face diferența între voi, dar hei, cu mine, onoarea e de partea ta.

one shot of whiskeyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum