Despre viața unei adolescente. Mai exact - biografia unei adolescente care vrea să înțeleagă ce-i viața, cum să o trăiască și cum să nu regrete. Aceasta luptă în interiorul său, între memoriile și emoțiile trăite. Vrea să descopere care este scopul...
Eram un copil mic și ascultător, nu ieșeam din cuvântul mamei. E o fire blândă și gingașă. Copilăria mi-am petrecut-o la bunei (din partea mamei). Iubita mea bunică, mă alinta cu orice, o ascultam și dacă mă lăsa singură pâna când se ducea la magazin, stăteam în acel colț fără să fac mișcări în plus. În acea perioada mama făcea facultatea, cred că era în ultimul an de studii, iar tata era peste hotare, de aia și locuiam cu mama la bunica. Tatăl meu e o fire hazlie și totodată ''zgomotoasă'', (mereu am avut probleme cu el) , însă ținea la mine și îmi cumpăra ce vreau, și normal că nu mereu, dar îmi intra în voie. De la 4 ani cred, am locuit înPortugalia, un loc minunat. Mama lucra la un restaurant, iar tatăl ''construia apartamente''.Au fost timpuri bune, multe amintiri frumoase. Apoi, după ceva timp, am revenit în țara natală. La aproape 7 ani m-au dat la școală. Mă întorsesem acasă doar cu mama. Eram o fire veselă, neștiutoare de viață.
Apropo, locuind în Portugalia, mereu îmi schimbau grădinițele. Țin minte, prima mea grădiniță, educatoarea era o femeie slabă, cu părul lung, împletit și de culoare sură. Avea grijă de tatăl ei, un bătrân în vârstă care mereu tremura și stătea pe canapea. Mereu stăteam pe canapeaua aia cu oița mea (aveam o jucărie de pluș mică și drăgălașă), iar uneori adormeam, încă încercam să rămâm trează, nu stiu de ce.Copiii de care avea grijă femeia, erau și mici și mari, avea o cameră specială sus, la al doilea etaj, cu multe pătucuri și jucării. Câteodată mă duceam acolo dacă doream. Avea un fiu mare și cănd venea, mereu prăjea carne și făcea salată din curechi de ăla chinezesc. Era un timp bun și când mă gândesc, îmi aduc aminte de toate momentele și sentimentele trăite. Ahh, ce bine. Avea muulți papagali, cuști mari și mici, multă mâncare și mult ciripit. Îmi era înteresant și mereu stăteam acolo cu ei. O data văzusem cum ea îi dăduse unui băiețel un papagal ca să-l țină acasa. După cele văzuse i-am spus tatei și ghiciți ce, mi-a dat și mie 2. Pe atunci locuiam cu tata, mama era dusă acasă. Apoi ne-am mutat în altă regiune și i-am reîntors papagalii. M-a mutat la altă dădacă. Era una grasă cu o fiică grasă. Era egoistă, îmi lua jucăriile și mi le ascundea, apoi iarăși eu eram vinovată, îmă și rupea jucăriile de fața mea și spunea că nu ea a făcut-o. O țin minte pe una:eram într-o cameră cu mai mulți copii și ei săreau de pe o canapea pea alta, mă gândeam : să sar și eu? aș vrea să încerc, dar acuș văd că va veni dădaca.. După cele spuse, am sărit o data și dădaca vine și mă apucă de ureche, mi-a făcut-o roșie. Multe lucruri s-au întâmplat și-s multe de spus. Locuiam cu tata la o femeie. Avea casă mare, cu un etaj, adică, avea teritoriul ei cu multe căsuțe si o grădină plină cu lămâi și portocale, ba chiar și smochini. Îimi plăcea acolo. Avea niște sacoșe unde ținea melcii, cred că-i gătea și-i mânca. Nu am mâncat niciodata melci, nici nu o voi face. După, m-a mutat la altă dădacă, era o româncă. Era însărcinată și avea și o fiică de vârsta mea, ba chiar poate și mai mare cu câțiva ani. Țin minte că am fost cu ei la spital și a aflat că a pierdut copilul. Țin minte cum zâmbea când și-a văzut copilul într-o imagine, așa cum stătea în burtă și o țin minte plângând când aflase că a pierdut copilul. Aceasta a fost ultima dată când am stat la ei, pentru că tata m-a luat.
Deci, fiind în clasa întâi, vorbeam cu colegii, eram veselă, iar la jumătate de semestru m-am dus iarăși cu mama la Portugalia. Am locuit acolo câteva luni,după care ne-am întors. În total, am locuit în acea țară aproximativ 3 sau 4 ani.
Aveam o prietenă în clasă, mă împăcam cu ea până când am observat că-și făcea de cap și nu îmi mai plăcea de ea, apoi cu mine s-a împrietenit Barbara. Ea m-a ajutat să scap de prietena anterioară și să spun nu. Am prietenit strâns până într-a 7-a sau a 8-a. Pe parcursul acestor ani am aflat ce fel de persoană e ea. Mereu mă mințea și mă copia. Am început să fac lecții de pian dintr-a 2-a, iar când a aflat, s-a înscris și ea. Dorea să-mi demonstreze că e mai bună decât mine, nu dorea să rămână în urmă, ca și când ar fi fost o concurență. Observasem încă foarte bine, însă țineam în mine. A fost o perioadă când ne-am certat rău, și știți cum? Pe net, lool. Maică-sa văzuse toată conversația noastră și îi spuse-se mamei mele. Dar în fine, ne-am împăcat. Dar nu a fost ca și înainte. Știam cine e ea și nu-i mărturiseam totul. Ca și când ne prefăceam prietene bune.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.