House of cards

001-Bastard

Yoongi's pov:
Eram treaz, dar încă în pat. Piciorul mă durea din cauză căzăturii de acum două zile, de pe scări. Îi puteam auzi pe Jimin și Hoseok cum se certau la parter, Hobi țipând la cel mic din cauză că iar își lăsase împrăștiate cablurile prin toată casa.
-Măcar strânge, răsună vocea lui și am auzit un bubuit.
Probabil i-a trântit laptopul de parchet din cauza nervilor. Una era să țipi și alta era să trântești chestii, să le spargi.
-Ești așa idiot! țipă cealaltă voce și am auzit alt bubuit.
M-am enervat. Îmi sărise țandăra din cauza copilăriilor lor.
-Încetați naibii, am țipat și eu la ei, în timp ce coboram.
Cablurile cu legătură la net erau împrăștiate prin living, iar o boxă și o tabletă erau azvârlite lângă perete. Jimin avea fața roșie de nervi, ținând în mână o vază și Hoseok avea pistolul îndreptat spre capul lui.
-Uneori aș vrea să îți zbor creierii ăia, rosti el printre dinți. Nu vreau să îmi rup gâtul din cauza panaramelor tale.
Își băgă pistolul la spate și își aranjă părul închis la culoare.
-Strânge-ți mizeria asta, le-am spus în timp ce luam tableta și o deschideam. Nu vedeam vreo notificare decât un mesaj de la Taehyung.
"Suntem pe drum, cu Rapmon. Avem doza".
Mi-am dat ochii peste cap în timp ce copilașii s-au calmat și au făcut curățenie în living. Jimin își strânse drăcoveniile alea și Hobi mută canapeaua la locul ei. Tocmai remarcasem că era cam deplasată de unde era. Ușa s-a deschis și pe ea au intrat Taehyung și Rapmon. Aveau în mână câte un pachet micuț, negru, împachetat al naibii de bine.
-Am adus ceva bun, de calitate, rosti Namjoon și zâmbi, ochii lui sclipind din spatele ochelarilor fără lentile.
-Un deliciu, afirmă Tae la rândul lui. Dar nu putem să le începem. Marfa asta nu e a noastră. E o comandă.
-Comandă? am întrebat încercând să îmi amintesc ceva în legătură cu discuția de aseară.
-Park Jong Sun, rosti Hobi și luă pachetul în timp ce îl cântări în mână. Are ceva, adaugă și pasă pachetul lui Jimin. Vezi dacă poți să intri în baza lor de date, să te joci cu camerele alea de filmat, își termină el propoziția și merse în bucătărie.
-Asta mi-e meseria. Să mă joc cu securitatea lor, râse Jimin și lăsă pachetul pe canapea în timp ce își ridică laptopul de culoare neagră.
Plecă la etaj și rămăsesem doar eu și cu cei doi băieți, plus Hobi din bucătărie.
-Și când trebuie să îl predăm? întrebă Rapmon în timp ce se jucă cu ambalajul.
-Azi, după zece seara. La localul lui Suhanee.
-Mergi și tu șefule? se interesă Taehyung și se descălță de bocancii maronii.
-Trebuie să fiu acolo. Nu mă vreau fraierit de ăla. Jin va sta în mașină, e șoferul nostru cel mai de bază.
-Și Jungkook?
-Voi doi vă păziți spatele. Kookie e bun la lupta corp-la-corp. Iar tu ai agilitatea pe picioare. Hobi ne va păzi spatele, e țintașul nostru cel mai bun. Jimin va sta în mașină, cu Jin. El ne va comunica cum să ne mișcăm sau dacă e vreo cursă. Iar tu, Rapmon, am spus în timp ce mă uitam la el și părul lui roz, tu te descurci cu drogurile și tranzacția lor. Dacă nu e de acord cu condițiile noastre, eu îi zbor creierii, am afirmat, amintindu-mi de ce spusese Hobi mai devreme.
-Înțeles, au afirmat amândoi și am mers la bucătărie, să îmi iau o cafea. Acolo, Hoseok era cu o mână pe cureaua pantalonilor și privea pe geam.
-Vrei să te masturbezi aici sau cum? l-am întrebat în timp ce am luat o cană termoizolantă și am lăsat-o la filtru.
-Sunt atent pe aici. Patrulez cu privirea. Și nu, nu aveam în gând să fac așa ceva.
Mi-am luat cafeaua dând din umeri și am venit lângă el. Ceva, în tufișul din depărtare se mișcă.
-E vreo persoană?
-Nu am idee.
-Jimin! Camera 3, din spate, am țipat. Cu vedere spre casa familiei Gyonmei.
-Imediat, răspunse el tot țipând.
Timp de câteva minute, liniștea se lăsă, tensiunea plutind în aer. Hobi avea mâna pe pistol acum, iar eu nu aveam decât o cană în caz de ceva. Ar trebui să îmi împrumute și mie o armă poate, pe viitor.
-Nu e niciun pericol, urlă Jimin. E doar fetița de șapte ani a familiei. Se joacă, afirmă și am simțit cum încordarea lui Hobi se mai atenuă.
-Nimeni nu ne poate urmări până aici. Ne ascundem destul de bine, i-am zis după ce mi-am terminat cafeaua.
-Știu. Doar că nu vreau vreun glonț în plină scăfârlie.
Ce glumă. Aproape mi-am înecat sinele.
-Mă duc să dorm. Fiți vigilenți oricum. Dacă e ceva suspect, Jimin poate da alarma dacă îl anunțați și dacă poate nu e atent la vreun film porno.
-Nu mă uit la așa ceva! țipă el cu o voce pițigăiată.
-Să mori tu că ai pus camere și aici!
-Nu am pus, explică în timp ce intră în bucătărie și mă luă de mână. Eram pe aproape.
Mi-am strâns buzele la atingerea lui plăcută. Stai, nu plăcută. Nu am vrut să zic sau să gândesc asta. Jimin, cu părul lui negru, mă privi și își lovi șoldul de al meu.
-În caz că pășește cineva aici, avem securitatea activată oricum. Senzori de mișcare în grădină și în caz că vrea să între cineva prin efracție,  totul se încuie automat.
-Ești un geniu, afirmă Hobi zâmbind larg.
-Și tu un pușcaș pe cinste.
Mai înainte erau cât pe ce să se dea cu capul de toți pereții de aici, iar acum se înțeleg ca niște copii.
Oftând, l-am tras pe Jimin după mine, iar cap de nucă mă urmă în liniște, fără vreun comentariu ca să iasă din gura lui.
-Și chiar trebuie să mergem în seara asta? întrebă și se bosumflă în vreme ce eu mă dezbrăcam de cămașă.
-Da, trebuie. Nu vreau belele pe cap.
Am deschis dulapul și am căutat o bluză neagră, la baza gâtului. Când am vrut să îmi trag și pantalonii, Jimin chițăi și își băgă mâna în ei, prinzându-mă.
-Ce vrei să faci? am întrebat în timp ce îi apucam mâna.
-Dar ceilalți nu ne pot vedea.
-Ne pot auzi, deșteptule. Și pereții au urechi.
I-am dat la o parte mâna și m-am ales cu un genunchi în fund.
-Mai bine fugi și ia și tu ceva pe tine. Ieși în evidență, am adăugat și am punctat către puloverul lui subțire, de un roșu pal, cu dungi albe.
Mă îngână în timp ce ieși din dormitor.
-Tae, sună-l pe Hobi să ne pregătim să plecăm.
-Dar mai sunt două ore până la zece!
-Sincer nu îmi pasă ce crezi, am spus la final, țipând, în timp ce îmi scoteam bocancii de sub pat și mă încălțam. M-am privit în oglindă și am remarcat ce mult contrasta părul meu de un verde șters, precum menta, cu restul ținutei. Am luat un palton lung, negru și am deschis sertarul scoțând un pistol pe care l-am băgat la spate.
Am coborât la parter și i-am găsit pe toți acolo. Fiecare era îmbrăcat și pregătit.
Hoseok purta un pulover lung și negru, cu blugi de un gri închis și niste adidași, iar părul lui era de culoarea alunelor, cu o tentă ceva mai închisă, Rapmon avea niște pantaloni de stofă trași pe el, pantofi lucioși și negri și o cămașă cu model în față. Lângă el, Jin avea un hanorac bleumarin și blugi strâmți, cu bocanci militari în picioare. M-am uitat și la restul apoi: Kookie și Taehyung erau îmbrăcați identic, cu o bluză cu trei nasturi, neagră, blugi și adidași albi, iar Jimin avea o cămașă neagră, cu mâneci scurte, cu un dragon al în partea de jos și își avea geaca în mâna dreaptă și blugi cu o curea de piele. Parcă era o înmormântare. Poate a chefului nostru sau a tipului dacă urma să mă calce pe coadă și să nu plătească marfa.
-Jin, am spus în timp ce luam pachetele de pe canapea.
Îmi aruncă o privire și își scoase cheile din buzunar.
-Cu viteză sau fără?
-Viteză, spuse Taehyung și își trecu degetele peste vârfurile verzi ale părului său.
-Nu. Normal, am dat eu ordine în timp ce mă încruntam la el.
-Nu ești deloc amuzant, s-a plâns în timp ce îi lovi în joacă umărul lui Jungkook, iar acesta îi trase un cot în burtă.
-Nu am fost niciodată. Hai să mergem.
Am încuiat ușa și am intrat în mașina neagră, un SUV imens, încăpător pentru toți. M-am urcat lângă șofer, în timp ce Jimin se așeză între Rapmon și Hoseok, iar Jungkook se puse în poala lui Taehyung. Nu aveam de gând să le ascult comentariile ridicole la adresa faptului că mereu urcam în față, iar ei în spate. Eu eram șeful, eu făceam ordinea.
-Faci la stânga, i-am arătat lui Jin colțul de după semafor. Oamenii mergeau în liniște pe stradă, îmbrăcați cam subțire, cu fete cu fuste și pantaloni de blugi și băieți cu cămașă albă sau bluze care veneau în formă de V la baza gâtului.
-Oprește aici, i-am ordonat și el apăsă frâna, făcându-l pe Kookie să zboare din brațele lui Taehyung, lovind scaunul pe care mă aflam.
Jimin râdea pe înfundate, iar Tae îl plesni peste picior, uitându-se urât la el și își dădu la o parte părul cu vârfuri verzui.
-Dacă l-aș zbura pe Yoongi prin parbriz acum, ai mai râde?
-Nici nu o să poți face asta, i-am răspuns ieșind din mașină.
M-au urmat toți cinci în timp ce intram în local. Cred că termenul de local era interpretat greșit aici. Era mai mult un club, cu muzică zgomotoasă și fete care dansau la bară, în costume negre. Oamenii beau și țipau unii la alții sau se loveau și bruscau. M-am ferit de un bărbat în sacou grena și m-am dus la bar, privind la restul.
-L-ai anunțat că venim? l-am întrebat pe Namjoon și el afirmă din cap. Mi-am strâns buzele într-o linie subțire când am zărit fața lui Park Jong Sun. Era îmbrăcat elegant, cu părul blond dat pe spate și ochelari în mână.
-Yoongi, spuse el și îmi strânse mâna.
Nu i-am zâmbit și am privit la matahalele de lângă el. Una mare, cu chelie și alta cu barbă și cu păr lung.
-Ei sunt Deem și Duum, îmi spuse în timp ce le făcu semn să se retragă.
Namjoon preluă comanda și veni lângă mine în timp ce Hobi privi vigilent la mișcările făcute de animalele alea de 13 metri.
-Am adus ce ai cerut.
-Serios?
Îmi venea să îi zic vreo două. Nu îmi plăceau discuțiile prea lungi. Timp pierdut, riscuri mari.
-Da. E aici, spuse în timp ce scoase cele două pachete.
-Și aici am și eu plata voastră.
Deschise servieta și la vederea dolarilor, Taehyung exclamă:
-Sunt verzi!
Acum pe cine să strâng de gât? Pe Tae cu întrebările lui ciudate sau pe cap de pai din fața mea?
Am oftat și am băgat mâna în servietă.
-Dacă mă tragi pe spate plăcintă fac din fața ta, i-am zis amenințător.
-Ușor, grizzly, rosti blondul și privi cu lăcomie pachetele. Sunt toți.
Namjoon luă un teanc în mână și îl frunzări rapid. Mă privi și afirmă scurt din cap.
-Pachetele îți aparțin, i-am spus eu și i le-am pasat.
În secunda când Taehyung luă servietă, ceva în colțul încăperii se mișcă. Rapid, cu viteză. Era un bărbat cu piele măslinie, înalt. Pistolul lui fu îndreptat în direcția mea și pentru o secundă mi-am văzut viața prin fața ochilor. De la primele lecții de pian, prima bătaie din liceu, antrenamentele sau cum i-am cunoscut pe băieți pe parcursul vieții mele. Hobi acționă imediat și mă trase de braț, postându-se în fața mea. Își scoase arma cu viteză și o îndreptă spre tâmpla blondului. Kookie se postă imediat lângă Taehyung, iar Namjoon doborî matahala care se îndreptă spre Hoseok. La contactul cu podeaua am auzit un trosnet vag și am zărit cum capul îi flutură, într-o poziție ciudată față de restul corpului. Era mort.
Pistolul fu apăsat la tâmpla tâmpitului care a încercat să ne fraierească și parcă îi auzeam bătăile inimii. Cretinul din cealaltă parte a încăperii lăsă imediat pistolul pe podea și veni spre noi cu brațele ridicate.
-Nu credeam că vei fi în stare de așa ceva, am afirmat și mi-am scos și eu arma. Hoseok ar putea să îți zboare creierii în secunda următoare.
Mi-am ridicat un deget când încercă să vorbească și l-am lovit cu genunchiul la subsol. Scânci și îngenunche în fața mea.
-Împușcă-l, i-am ordonat lui Hobi și m-am retras, cu valiza la braț și cu Namjoon lângă mine.
-În cap?
-Oriunde vrei.
Când am ieșit din local am auzit vag două împușcături și câteva țipete. Toți trei erau nevătămați, iar V îi zâmbi lui Kookie în timp ce îi lipise o palmă la fund, iar acesta tresări și îi aruncă o privire urâtă pe moment apoi izbucni în râs.
-E mort?
-Nu chiar. Dar nu cred ca va mai fi capabil de copii sau ceva, șopti Hoseok.
-L-ai împușcat în boașe?
-Da. Și pe matahala care încercă să mă atace i-am dat un glonț în plină căpățână.
-Asta se explică de ce am auzit două împușcături.
Jin râse și el și Jimin venise în față, așezându-se în poala mea. Își deschise laptopul și îmi zâmbi.
-Filmările sunt toate șterse să știi.
-Începând cu momentul intrării noastre?
-Da. Inclusiv și ieșirea dramatică.
Îmi amintisem că mă lovisem de o masă în drum spre ușă și aproape căzusem. Noroc de brațul lui Rapmon că altfel chiar mă făceam de tot rahatul și toată bafta posibilă.
-Da...Exclude partea aia din poveste.
Jiminie chicoti și mi-am plasat mâna pe piciorul lui.
-Încotro? întrebă Jin și puse frână la un semafor.
Dacă privea cineva în direcția mașinii noastre putea să zică un singur lucru: zici că ne pregăteam de o orgie. Rapmon își descheie cămașa la primii trei nasturi și își tot trecea mâna prin părul roziu în timp ce Jin îl tot privea prin oglinda retrovizoare. Jungkook era călare pe V, la propriu și stătea ca un bebeluș în poala mamei lui, cu mâinile pe după gatul lui V și cu capul pe umărul lui, iar Hobi nu avea nici o treabă cu noi, butonând telefonul de zor. Puteam spune că e cel mai normal, dar îmi amintisem de nopțile petrecute cu el, în timp ce depresia se juca cu mintea mea bolnavă ca și cu o minge de ping-pong.
Jimin stătea încă în poală mea, cu capul pe umărul meu. Diferența de înălțime era oarecum amuzantă, dar nu era una destul de mare. Era vizibilă dacă îl comparam cu Rapmon la înălțime.
-Acasă. Fiecare să își partea lui de bani după.
Dădu din cap și acceleră.

Patul. Îmi lipsise enorm. M-am descălțat în timp ce m-am lăsat să cad pe așternuturi, iar perna ateriză pe podea. Am închis ochii și am auzit pașii lui Jimin. Avea un fel de a merge oarecum mai silențios, doar că mereu se împiedica de pantofii mei.
-Pune-i și tu la locul lor.
-Poți să faci tu asta în locul meu.
În loc de vreun răspuns Jimin se urcă și se așeză pe mine, cu picioarele de o parte și de alta a șoldurilor mele.
-Jimin, nu am chef să ne frecăm unul de altul. Sunt obosit.
Își lipi palma de burta mea și mă ciupi. Am tresărit și m-am sprijinit pe coate, privindu-l.
-Yah! Vrei să mori?
Chicoti și trase de bluza pe care o purtam.
-Ar trebui să te schimbi și tu în ceva mai confortabil.
M-am chiorât la el, remarcând cămașa albă, cu dungi care o purta.
-Se cheamă lene.
Se ridică de pe mine și îmi deschise dulapul.
-Serios Jimin, nu am chef să mă schimb.
Nici măcar nu mă băgă în seamă. Scoase de acolo un tricou lung, alb și îl aruncă lângă mine. De asemenea,pescui și niște pantaloni de training. Mă simțeam bine cum eram acum și nu îmi doream să mă mișc nici în ruptul capului.
-Haide, trase Jimin de mine, adică de pantalonii mei. Nu îmi închipui cum poți fi atât de leneș când ești un lider pe cinste, adăugă și îmi scoase cureaua.
M-am chiorât din nou la el și m-am ridicat în șezut, scăpând de piesa vestimentară.
-Întinde brațele.
-Bine, mamă.
Mă îmbrăcă și apoi își trecu mâinile prin părul meu, masându-mi scalpul.
-Termină să mai fii așa încordat. Și nu te mai încrunta.
Am oftat învins și mi-am lăsat capul pe spate în timp ce el își lăsă mâinile să coboare. Îmi atinse fața în treacăt, obrajii și buzele, apoi luă drumul mandibulei și își înconjură degetele în jurul gâtului meu, trântindu-mă pe pat, pe spate. Am deschis ochii, deloc surprins și l-am privit.
-Ai de gând să mă sugrumi sau ceva?
Zâmbi și adăugă puțină presiune. Am tras o gură mare de aer cum am putut și la expirare, tot conținutul îmi șuieră din plămâni. Slăbi strânsoarea, iar apoi îmi dădu drumul. Îmi mângâie brațele, iar apoi își împleti degetele de la o mână cu ale mele.
-Știi, mereu m-am gândit cum ar fi fost dacă nu am fi avut meseria asta, începu el și zâmbi firav. Te-aș fi cunoscut?
-Nu știu, i-am răspuns în timp ce i-am strâns mâna la rândul meu. Poate nu am fi știut că existăm.
Dădu din cap înțelegător și își lipi mâna liberă de partea unde era inima mea.
-Ți-ai ales un moment să fii romantic? l-am întrebat în timp ce mi-am ridicat și eu mâna la rândul meu și i-am ciufulit părul.
Se dădu jos de pe mine și se așeză în șezut.
-Ai pantalonii aici.
Am dat din cap și m-am schimbat. Acum eram în picioare și am privit către Jimin. Cu ochi mari se uită și el la mine și își mușcă buza. La fel am făcut și eu și m-am aplecat spre el, sărutându-l. Avea buzele calde, moi, pufoase. Și gust dulce. L-am împins mai în spate și m-am postat între picioarele lui, cu buzele mele pe ale lui în continuare. Jimin gemu în gura mea când simți că rămâne fără aer, dar tot am continuat să îl sărut. L-am lăsat să respire în timp ce mi-am plasat buzele pe mandibula lui, urcând spre ureche. Își puse brațele în jurul meu și mă trase aproape de el, îngropându-și fața în gâtul meu, respirația lui fierbinte pe pielea mea. 
-Yoongi, murmură el și trase de tricou. Yoongi, șopti din nou și mă sărută.
I-am dat capul pe spate în timp ce m-am mișcat înainte și înapoi între picioarele lui. L-am simțit tremurând și își umezi buzele, respirând rapid. M-am proptit pe coate și am continuat să mă mișc și l-am privit fix în ochi. Era roșu în obraji. I-am zâmbit vag în timp ce m-am ridicat în genunchi, cu mâinile pe șoldurile lui, una coborând spre gambă și cealaltă ramând acolo. Pantalonii strâmți pe care îi purta îi scotea în evidență umflatura proeminentă și am zărit cum își puse mâna peste a mea.
-Încă nu, i-am spus și mi-am plimbat mâna pe piciorul lui.
Își dorea să îl ating și eu la fel. Dar nu era momentul. M-am ridicat cu greu și mi-am trecut mâinile prin păr.
-Cobor la parter să mănânc, i-am zis și mi-am aranjat tricoul. Poți să vii după ce te liniștești.
-La naiba, l-am auzit eu și vag sunetul unui fermoar.
Am închis ușa și am coborât scările. Am privit în jos și am respirat ușurat când nu am văzut nimic care să iasă în evidență.
În bucătărie erau Taehyung și Namjoonie, fiecare cu câte o farfurie în mână.
-Ce mâncați?
-Jin a comandat niște mâncare fast-food. Ai pe blat pizza și burgeri dacă vrei. Și cartofi și pui.
-Festin culinar?
-Sărbătorim, afirmă Tae și mușcă din burger. Am dat lovitura azi, nu glumă.
Mi-am pus niște mâncare pe farfurie, optând doar pentru pui și o felie de pizza.
-Jimin! sări Namjoon și bătu palma cu el. Ai făcut duș?
I-am sesizat părul ud și hainele schimbate, un short roșu și o bluză cu mâneca lungă.
-A trebuit să mă liniștesc după ziua de azi, adăugă și luă un burger. Restul unde sunt?
-Jungkook e la cumpărături pot spune, îi răspunse V și se întinse după o felie de pizza cu cașcaval mult. Iar Jin e în dormitor la el, mănâncă în timp ce se uită la film cu Hoseok.
-Ei văd un film?
-Mhm, ne răspunse Rapmon. Și în curând o să îi însoțesc și eu.
Și urcă scările cu o bol cu pui în mână.
Am mâncat în liniște, eu privind când și când afară. Se înserase considerabil.
-Mă sună Kookie, rosti Tae cu gura plină și își luă paharul cu suc. Alo?
Și am rămas doar eu cu Jimin.
-Ai curățat în baie?
-Am schimbat și așternutul.
-Stai, tu tocmai...
Dădu din cap sfios.
-Dumnezeule!

(recomand melodia mai ales pentru partea cu Jimin și Suga :)))