ღFirst Love That Will Last Forever(A Harry Styles Fan-Fiction)ღ

Cap.48-A Kiss Away From Failure

                                                      ***

Se pare ca iubirea nu e singurul punct de sprijin intr-o relatie.Oricat de mult o iubesc si oricate i-as fi oferit,am esuat intr-o privinta,aceea fiind increderea.Nu am dat importanta faptului ca ea ma iubea,credeam ca eu eram singurul ce putea iesi victima.Credeam ca o iubeam mai mult decat putea ea intelege.Nici macar nu i-am oferit prilejul de a se increde in mine.

La inceput,voiam sa recuperez timpul pe care l-am pierdut departe de ea.Imi doream sa ii arat cat de simpla poate fi defapt iubirea,dar cand sentimentele  din ce in ce mai puternice intervin,e greu sa mai tii pasul.Un simtamant de  vinovatie incepea sa creasca treptat in mine.Regretam ca in ziua in care a plecat,dormeam in loc sa fiu langa ea si sa obtion victoria in a o avea.Vina imi apartinea si regretele nu puteau sa repare greselile pe care le facusem.Intrebarea mea e de ce nu am putut fi si eu macar jumatate,daca nu la fel de perfect ca ea?

Ma intind pe canapeaua din living si ma complac un timp in autocompatimire,cutremurandu-ma la gandul purtarii mele atat de inacceptabile fata de ea,de mii de ori.Destul!

Tacerea se instaurase intre mine si doamna de la celalalt capat al telefonului,inainte ca eu sa revin in convorbire.M-am ridicat de pe canapeaua din piele rece,scuturandu-ma de suruburile ascutite de durere pe care le resimteam in tot corpul.

-Unde locuiti in Paris?incercam eu sa vorbesc calm,dar inima mea facea salturi in piept,tremurand de emotie.

Au urmat cateva secunde de pauza si un oftat.

-Scuza-ma.Cred ca Anabella sufera o alta criza!Trebuie sa urc la ea!Iti voi comunica toate datele printr-un SMS!Te rog sa vii cat de repede poti!

De indata ce am auzit despre criza ei,nu am mai stat pe ganduri.Mi-am luat telefonul in mana,indesand cateva sute de dolari in buzunar si dand buzna pe usa.Am bagat cheia in contact,pornind motorul si accelerand.Cand eram aproape de intrarea in aeroport,am scos rapid cheia,sarind din masina,fara a inchide portiera si alergand spre intrare .M-am cocosat,punandu-mi mainile pe genunchi si respirand sacadat.Privirea mea inspecta panourile cu ''Plecari-Sosiri''.Un zbor spre Paris era disponibil si avea sa plece in cateva minute.

I-am trantit doamnei de la casierie cei cinci sute de dolari pe care ii aveam,sarind peste o  bara de protectie si alergand prin tunelul ce ma ducea spre avion.I-am aratat unui paznic biletul iar el mi-a dat permisiunea sa trec.O stewardesa mai scunda decat mine cu aproape zece centimetri m-a condus la scaunul meu,punandu-mi in maini o punga de hartie si o gustare.Inainte ca avionul sa decoleze,am profitat de cele cinci minute ramase pentru a-l suna pe Niall.Intre timp,am primit mesajul cu adresa.Cele sapte ore in care ma puteam multumi doar cu vestile telefonice despre ea,erau crunte si aproape ca ma rupeau in doua.Nu ma asteptam sa ma ierte din prima.Defapt,nu ii meritam iertarea,nici de as fi cersit pentru ea,dar o iubeam enorm si simteam ca fara ea sunt un nimic,o simpla himera pierduta printre vise.Aveam nevoie de iertarea ei,era singurul lucru pe care mi-l doream de la viata in momentul asta.

Trecusera patru luni,patru luni de cand lumea ne-a despartit unul de celalt.Imi era greu fara ingerul meu si uram gandul ca eu sunt aici,iar ea e acolo.Niciodata nu am vrut sa se ajunga aici.Eram sigur ca noi vom fi impreuna pentru totdeauna.Toti incearca sa ne indeparteze.Nu inteleg oamenii.Nu inteleg lumea si faptul ca ne vor despartiti.Noi suntem diferiti,ea e diferita.Anabella nu e ca toate fetele...ea e perfecta,mult prea perfecta pentru mine,de cateodata imi zic ca nu o merit,dar ii multumesc Domnului ca mi-a dat-o mie.Am calcat in picioare sansa si s-ar putea sa nu mi se mai dea o a doua.Nu inteleg persoanele rautacioase din jur,care vor sa ne raneasca.Suntem criticati de toti si se pare ca nu suntem acceptati in lumea lor cruda si rece,lipsita de iubire.Dar nu-i nimic.Eu o iubesc si nu am de gand sa renunt la ea!Imi voi repara greselile pe care le-am facut,nu le voi mai repeta si voi fi persoana perfecta pentru ea!Anabella nu a gresit fata de mine,a fost cea mai dulce si iubitoare persoana pe care am intalnit-o vreodata si inca este.Eu in schimb eram opusul.Eram demonul ce a distrus ingerul de langa mine,eram intunericul ce a doborat lumina din sufletul ei.Am pus-o sa faca atatea lucruri pentru placerea mea.Nici nu am idee cum s-a simtit sau ce gandeste acum despre mine.As vrea sa vorbesc cu ea si sa stie macar ca o iubesc,intotdeauna o voi iubi,atat pe ea,cat si pe copilul meu.Simteam aceleasi si aceleasi lucruri,acelasi sentiment idiot de vinovatie care ma chinuia,dar pe care presupun ca il meritam fara doar si poate.Prin tot ceea ce faceam credeam ca ii arat iubirea mea,dar in loc de asta am facut-o sa se indeparteze