I'm his son - • [ boyxboy ]

Capitolul - unu (1)

Din perspectiva lui Eric

.
.
.

              Îmi amintesc până și în ziua de azi, momentul în care am fost anunțat să îmi strâng lucrurile, fiindcă am fost adoptat. Eram atât de încântat, fericit, dar și speriat deoarece nu îmi văzusem încă noii părinți, însă mi-am luat rapid cele două jucării și puținele mele haine, băgându-le în rucsacul meu negru, foarte uzat, apoi am ieșit pe holul lung al orfelinatului, având un zâmbet tâmp pe față. Îmi amintesc prima dată când te-am întâlnit... zâmbeai prietenos, apoi m-ai îmbrățișat, iar eu eram confuz fiindcă atunci când am ajuns în dreptul mașinii tale, în locul din față, lângă tine era un bărbat șaten. Știu că eram derutat, dar am înțeles cu timpul, că eu nu voi avea o mamă, dar în schimb voi avea doi tați.

La început plângeam noapte de noapte, în camera pe care tu mi-ai pregătit-o atât de frumos cu jucării și tot ce și-ar fii putut dorii un copil de vârsta mea. Eram naiv și speram din tot sufletul să am și eu o mamă, să îmi fie alături și să îmi ofere ceea ce nu am avut niciodată, adică dragostea ei și niște îmbrățișări calde. M-am obișnuit apoi cu ideea rapid, tu fiind un om foarte bun și foarte înțelegător. Ai știut cum să faci să prind încredere în tine, și m-ai învățat tot ceea ce eu încă nu știam. Prietenul tău în schimb, nu prea mă plăcea. De multe ori mă privea urât, sau dădea vina pe mine atunci când era supărat pe tine. Mă simțeam în plus, și sufeream enorm când vedeam că tu încerci să îl ignori, iar el striga la tine. Mă simțeam oribil și vinovat.

           Când ai împlinit douăzecișișase de ani, eu aveam doar treisprezece​. Știu că ți-am stricat ziua de naștere, fiindcă am ieșit să mă joc, iar din neatenție am alergat în fața unei mașini după minge. Țin minte că ai fost acolo, atunci când eram lipit de asfaltul rece, iar corpul îmi ardea, și nu puteam să mă mișc. Ai avut grijă în toată perioada asta de mine, cât am avut piciorul în ghips, ajutându-mă și fiindu-mi aproape. Când ne-am întors de la spital, ai fost devastat când ai văzut că hainele lui Cody lipseau. El ți-a lăsat un bilet pe pat, pe care am apucat primul să îl citesc. Spunea că relația voastră s-a stricat în momentul în care eu am apărut în peisaj. Am rămas singuri, iar eu m-am temut că mă vei alunga, dar nu ai făcut-o, ba din contră, m-ai ajutat până în momentul în care mi-am revenit complet și mi-ai adus profesorii acasă pentru a nu rămâne în urmă cu lecțiile. Nu am cuvinte să îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine.

Sfârșitul primului capitol

Hei. Primele două capitole vor fi din amintirile lui Eric, dar când el împlinește 17 ani, trecem la prezent.

Eric - Jaymi Hensley
Am revenit la personajul inițial al cărții!

➪ Derek - Alfonso Herrera